CONFIRMAREA REZERVARILOR SE FACE LA PENTRU.VIATA.TM@GMAIL.COM

Era o mie noua sute noua zeci si ceva. Era marti si era spre seara. La Pale, langa Sarajevo zburau avioanele de lupta la mica inaltime, iar elicopterele lansau preventiv cate o racheta. Noi mai aveam 40 de marci in buzunar, iar masina era undeva la 100 de km trasa pe dreapta in Serbia. Stateam pe un pod in Bosnia cu curu’ pe bagaj si radeam cand ne-am imaginat ca ne va duce cineva la granita. Dupa vreo trei ore am auzit un motor care suna infiorator de rau. Era un Wartburg oribil lovit pe partea dreapta de un tanc. A fost insa singura masina care s-a oprit sa ne ia pe mine si pe cameramanul meu. Am negociat si pretul unui drum pana la granita 40 de marci, un pachet de tigari si trei filme pentru aparatul foto. Eu stand in fata eram aproape in bratele soferului din cauza faptului ca dupa cum va spuneam masina era lovita pe partea dreapta de un tanc. Toata scena era parca rupta dintr-un film de Kusturica.
Va tineti bine?
Ei atunci daca DA, aflati ca soferul care ne ducea la granita cu masina lovita de tanc era nimeni altul decat tanchistul care lovise acel Wartburg. Intr-o Bosnie unde se semana moarte toti trei radeam in masina ca bezmeticii de ridicolul situatiei. Ne-a lasat in toiul noptii la granita iar noi trebuia sa trecem un pod peste Drina. De o parte erau sarbii cu armele indreptate spre musulmani si in ceafa simteam privirea unei “catele de 12 mm” ( mitraliera ) in timp ce treceam pe jos peste pod. Si vamesii si politistii si militarii dormeau de n-aveau aer. A fost pentru prima data cand am mers pe varfuri de frica sa nu trezesc pe cineva sa nu se sperie si sa-mi “latre” o rafala de “catea” in cap. Am trecut pe langa ei ca si cutitul prin telemeaua aia buna din Sibiu. Ne-am urcat in masina si-am plecat linistiti mai departe. V-am povestit toata istorioara asta pentru a vedea ca uneori cele mai mari temeri sunt doar niste ganduri care se pun in calea puterii noastre de a gandi pozitiv. Asta ca think pink Daniel suntem multi, tot mai multi care o facem.

Azi am facut un lucru. Am vorbit cu un om adevarat care mi-a scrijelit pe suflet de multi ani incoace note muzicale pe care eu nu sunt capabil sa le scriu dar ma incanta cand le aud. Florin Chilian s-a oferit sa-l ajute pe Daniel Raduta sa iasa din ceasul rau si sa ramana alaturi de cei ce ii sunt dragi si mai mult decat atat de cei ce ii vor deveni. Recunosc… mi-a fost teama sa-l sun pe Florin pentru ca eu il consider, datorita sufletului si talentului, un om cum putini am cunoscut. Imi era frica sa nu fie arogant din cauza talentului care-l marcheaza. EI BINE VA JUR CA NU. Nici una dintre temerile mele nu s-au adeverit. Florin e un om bland, deschis si fara pretentii absurde. Incerc acum sa fac tot posibilul sa vina la Timisoara si pe 27 sa ne incante cu cateva dintre frumoasele lui melodii pentru a ne simti bine atunci cand vom da ce avem mai bun din noi pentru Daniel. Il stiti. E Daniel Raduta acel baiat de 29 de ani care are nevoie de ajutorul nostru.

PS Sa nu carecumva sa credeti ca am uitat. M-a sunat nea Stere. Si la Timisoara in 27 vine si Mordechai. Ca cica asa i-a zis nea Matreata :))

Asa, acum ca s-a terminat sezonul de vara ne-am intors si noi acasa. O luna de odihna nu ne-a fost suficienta pentru a ne recupera puterile. Asta e prinicpalul motiv pentru care nici nu am mai dat pe aici. Eram atat de obosit incat abia asteptam sa pot sa stau si sa nu fac nimic ci doar sa ma holbez la un perete si la cate un film pana ma apuca somnul. Am facut greseala sa cred ca pot sa ma activez mai repede dar epuizarea m-a infrant. Abia daca mai puteam sa stau in picioare si sa mai imi folosesc 5% din creier. Asa ca m-am odihnit bine. Problema abia acum incepe. Iar au venit dracusorii aia mici care ma imping sa iau tot felul de decizii crazy.

Deci, era o zi frumoasa si calduroasa de vara si eu eram la …. aaaaaaaaaaaaaaaaaa nu asa. Stop.
Dupa cum stiti in luna mai a anului trecut mi-am bagat picioarele in tot ce am facut in viata mea si anume in 16 ani de presa . Am intors spatele unor oameni care nu mai meritau sa ma vada din fata ci doar plecand si m-am intors la mine. Dupa cateva zile am luat o decizie la fel de brusca si in jumatate de ora la 7 dimineata am hotarat ca e cazul sa imi trezesc consoarta si sa ii comunic ca peste 45 de minute trebuie sa fim intr-un avion. Asa am plecat in Mexic. Acolo unde fuge toata lumea. Mi-am spalat creierii cu apa din Caraibe. M-am pupat cu rechini adevarati nu falseturi cum am intalnit prin jurnalismul romanesc. Am zis apoi ca nu e destul. M-am intors in Germania si de acolo am plecat direct spre Africa. M-am imprietenit cu mai multi arabi decat as fi reusit vreodata sa ma imprietenesc atat de sincer si neinteresat cu romani. Am venit acasa si am zis ca nu e destul. Am plecat in Muntenegru a doua mea casa. Am fost cu niste oameni faini(desi erau romani ). Si m-am intors toamna tarziu din nou la Timisoara. Am zis ca nu ajunge si am plecat la patria de suflet. Am fost in Serbia la Beograd la Novi Sad. Apoi am fost cu gasca la Jimbolia sa ne cante un sarb si un tigan de revelion. Pe tigan l-am si pupat la trecerea dintre ani sa imi fie cu noroc. Am zis ca nu e de ajuns si in ianuarie am mers pe munte. Printre zapezi dracusorii mi-au zis ca o venit sorocul. Am trezit-o pe a mea din somn la 4 dimineata si am anuntat-o ca ne casatorim. De Dragobete am facut -o. Apoi am zis ca nu e destula nebunie in viata mea si am decis la sfatul lui tata sa imi deschid o agentie de turism sa vand tara pe care o stiu atat de bine - Muntenegru. Am facut-o. Am deschis agentia care cum putea sa se numeasca altfel decat …Crazy Holidays. Am vandut Muntenegru. Am dus sute si sute de turisti romani. Am stat langa ei. Am transpirat si m-am batut cu mafia turismului pentru ei. Le-am inghitit mutrele si figurile de locatari la garsoniera cu pretentii de palat. I-am iubit pe fiecare in parte asa cum erau si nu m-au suparat nici cei care si-au facut un tel din a face figuri constant pentru ca asa cred ei ca da bine sa te pisi pe omul care se zbate pentru tine. Am tinut la toti pntru ca faceau parte dintr-un proiect pe care il iubesc. Acest Crazy Holidays. Prin agentia asta am reusit sa vad si oameni care mi-au zambit din nou si care au fost satisfacuti si placut impresionati si care sigur vor reveni cu noi in Muntenegru. Au fost oameni care au scos acel sincer WOW pe gura sau mai mult au zis si Multumesc. Pentru ei si nu numai am zis ca ii las pe dracusori sa isi faca din nou de cap acum ca sunt odihniti.

Si da la Timisoara e FRIG!

Pai daca e frig trebuie sa incepem sa gandim. Vine iarna. OK. Mie unul nu imi place frigul. Nu imi place vremea rea. Ma fac sa devin cenusiu. Toamna si iarna sunt mai mereu deprimat si uracios. Dar acum nu. Acum am luat iar taurul de coarne si sunt ocupat cu visele. Am incercat sa conving si pe altii cat e de bine sa faci asta. Sa faci turism si sa lucrezi pentru oamenii care vor sa se simta bine. Poate ca in mintea lor nu mai e loc de vise si de proiecte noi. Au fost poate de prea multe ori pacaliti sau se cred poate prea importanti ca sa se lege in hora cu un nebun de la Crazy Holidays care pe langa toate mai e si sincer si naiv. Sinceritatea si naivitatea nu sunt sinonime insa cu prostia si lipsa de profesionalism asa ca am lasat sa treaca apa peste ei si am cules certitudinile. Asadar cum zice romanul neaos “ce face omul cu mana lui e bine facut”. Ne-am resetat pe sistem de iarna. Acum Crazy Holidays isi continua nebunia.

Dracusorii mi-au zis: “sefe tre sa facem asa mergem un pic la ski dar ne duci si la plaja”. Ce sa faci poti oare sa-i refuzi pe aia mici? Vom avea de acum pana in martie destinatii pentru cei care si-au amintit ca exista viata si dupa orele de program. Mergem dara la ski si va ducem in zona care este considerata cea mai buna din lume pentru vacantele de iarna. Mergem in Tirol la Kitzbuheler- Brixental. Mai mergem acolo unde schnitzel-ul austriac nu ajunge dar alte arome va vor cuceri- in Serbia la Kopaonik si Zlatibor. Doua statiuni montane cunoscute in toata lumea. Parca v-as trimite un pic si prin Retezat la prietenul Florin si a lui pensiune suberba. Ok ati transpirat. Nu-i bai. Merem sa facem o baie. Si niste plaja. Mergem printre mistere si povesti de care nu te mai saturi. Mergem in Africa. Stiati ca in Cairo traiesc cam tot atatia oameni cat in toata Romania? Ei bine, sunt vreo 20 de milioane de suflete si unde pui si turistii care respira zilnic aer cu aroma de cafea la nisip si Nil. Vedem marile piramide si apoi un pic din Alexandria si ne amintim cat de destepti erau inainte oamenii care au scris toate cartile alea depuse in biblioteca distrusa ulterior de flacari. Vedem desertul cu a lui Fata Morgana. Mergem la Hurghada si la Sharm el Sheik sa ne tavalim prin nisipuri fine pe malul Marii Rosii unde intr-o zi o sa vedem coralii si sute si mii de pesti imbracati parca in pijamale multicolore. Pai daca nu ii fain acolo ca prea nu va place ca e numai la 4 ore de fal-fal cu avionul hai ca mergem mai departe. Sri Lanka. Tara ceaiului. Cel mai bun ceai din lume se face aici. E o tara ca nicicare alta. Imaginile alea de le-a folosit nenea Bill Gates cand a facut wallpaper-ul la desktop la windows ei bine acolo is facute. Nisip alb fin ca sarea. Ape calzi si cu zeci de nuante de albastru si verde. Palmieri si cocotieri intinsi pe diagonala atat cat sa iti tina umbra daca vrei la fel ca o umbrela in zilele fierbinti din decembrie ianuarie si februarie. Deh…deci nu va place ceaiul de Ceylon. Ok. Da gagicile si cumparaturile ieftine va plac domnilor respectiv doamnelor? Ok Mergem cu Tuk- Tuk. Mergem in Thailanda. va duc si va las acolo ca eu nu am voie ca is insurat numa de vreo 7 luni si mai am si reputatie proasta cu care am venit la pachet. Da va zic unde sa mergeti.

Acum tot ce trebuie sa faceti e sa aveti incredere intr-un lucru. Io sunt asa mai dintre oameni si in chestia aia rotunda si rasa de par care ma fereste de ploaie ca sa nu imi ajunga in gat am un creier cu care gandesc. Si el mi-a spus ca e criza mare. Oamenii nu au bani. Stiu ca nu am nici eu. Tocmai de aceea am cautat sa fac cele mai bune aranjamente cu toti partenerii mei din strainatate. Sa pot sa va ofer un pic de bucurie in viata asta plina de necazuri. Vom iesi in foarte scurt timp pe piata cu destinatiile de iarna si cu preturile. Nu vrem sa ne imbogatim si de aceea nu ne vom jefui turistii cum fac poate altii. De ce sa platesti 100 de euro pe noapte cazarea cand eu o dau la jumate de pret? Voi sa fiti fericiti si atunci vom fi si noi nebunii de la Crazy Holidays.

Pentru o clipa sa incetam sa mai fim plini de ura si egoism si sa fim macar pentru o secunda plini de generozitate si bunatate universala.

Afrikaans: Gesëende Kersfees
Afrikander: Een Plesierige Kerfees
African/ Eritrean/ Tigrinja: Rehus-Beal-Ledeats
Albanian: Gezur Krislinjden
Arabic: Idah Saidan Wa Sanah Jadidah
Argentine: Feliz Navidad
Armenian: Shenoraavor Nor Dari yev Pari Gaghand
Azeri: Tezze Iliniz Yahsi Olsun
Bahasa Malaysia: Selamat Hari Natal
Basque: Zorionak eta Urte Berri On!
Bengali: Shuvo Naba Barsha
Bohemian: Vesele Vanoce
Brazilian: Boas Festas e Feliz Ano Novo
Breton: Nedeleg laouen na bloavezh mat
Bulgarian: Tchestita Koleda; Tchestito Rojdestvo Hristovo
Catalan: Bon Nadal i un Bon Any Nou!
Chile: Feliz Navidad
Chinese: (Cantonese) Gun Tso Sun Tan’Gung Haw Sun
Chinese: (Mandarin) Kung His Hsin Nien bing Chu Shen Tan
Choctaw: Yukpa, Nitak Hollo Chito
Columbia: Feliz Navidad y Próspero Año Nuevo
Cornish: Nadelik looan na looan blethen noweth
Corsian: Pace e salute
Crazanian: Rot Yikji Dol La Roo
Cree: Mitho Makosi Kesikansi
Croatian: Sretan Bozic
Czech: Prejeme Vam Vesele Vanoce a stastny Novy Rok
Danish: Glædelig Jul
Duri: Christmas-e- Shoma Mobarak
Dutch: Vrolijk Kerstfeest en een Gelukkig Nieuwjaar! or Zalig Kerstfeast
English: Merry Christmas
Eskimo: (inupik) Jutdlime pivdluarit ukiortame pivdluaritlo!
Esperanto: Gajan Kristnaskon
Estonian: Ruumsaid juulup|hi
Faeroese: Gledhilig jol og eydnurikt nyggjar!
Farsi: Cristmas-e-shoma mobarak bashad
Finnish: Hyvaa joulua
Flemish: Zalig Kerstfeest en Gelukkig nieuw jaar
French: Joyeux Noel
German: Froehliche Weihnachten
Greek: Kala Christouyenna!
Hausa: Barka da Kirsimatikuma Barka da Sabuwar Shekara!
Hawaiian: Mele Kalikimaka
Hebrew: Mo’adim Lesimkha. Chena tova
Hindi: Shub Naya Baras
Hawaian: Mele Kalikimaka ame Hauoli Makahiki Hou!
Hungarian: Kellemes Karacsonyi unnepeket
Icelandic: Gledileg Jol
Indonesian: Selamat Hari Natal
Iraqi: Idah Saidan Wa Sanah Jadidah
Irish: Nollaig Shona Dhuit or Nodlaig mhaith chugnat
Iroquois: Ojenyunyat Sungwiyadeson honungradon nagwutut. Ojenyunyat osrasay.
Italian: Buone Feste Natalizie
Japanese: Shinnen omedeto. Kurisumasu Omedeto
Jiberish: Mithag Crithagsigathmithags
Korean: Sung Tan Chuk Ha
Latin: Natale hilare et Annum Faustum!
Latvian: Prieci’gus Ziemsve’tkus un Laimi’gu Jauno Gadu!
Lausitzian: Wjesole hody a strowe nowe leto
Lettish: Priecigus Ziemassvetkus
Lithuanian: Linksmu Kaledu
Macedonian: Sreken Bozhik
Navajo: Merry Keshmish
Norwegian: God Jul or Gledelig Jul
Pennsylvania German: En frehlicher Grischtdaag un en hallich Nei Yaahr!
Peru: Feliz Navidad y un Venturoso Año Nuevo
Philipines: Maligayan Pasko!
Polish: Wesolych Swiat Bozego Narodzenia or Boze Narodzenie
Portuguese: Feliz Natal
Romanche (sursilvan dialect): Legreivlas fiastas da Nadal e bien niev onn!
Rumanian: Craciun fericit
Russian: Pozdrevlyayu s prazdnikom Rozhdestva is Novim Godom
Serbian: Hristos se rodi. Sretan Bozic. Srecna Nova Godina
Slovakian: Sretan Bozic or Vesele vianoce
Samoan: La Maunia Le Kilisimasi Ma Le Tausaga Fou
Scots Gaelic: Nollaig chridheil huibh
Singhalese: Subha nath thalak Vewa. Subha Aluth Awrudhak Vewa
Slovak: Vesele Vianoce. A stastlivy Novy Rok
Slovene: Vesele Bozicne. Srecno Novo Leto
Spanish: Feliz Navidad
Swedish: God Jul and (Och) Ett Gott Nytt År
Thai: Sawadee Pee Mai
Turkish: Noeliniz Ve Yeni Yiliniz Kutlu Olsun
Ukrainian: Srozhdestvom Kristovym
Vietnamese:     Chung Mung Giang Sinh
Welsh: Nadolig Llawen

….Si totusi sa nu il uitam pe Achmed teroristul mort

Am trait sa o vad si pe asta. In lumea asta nebuna exista oameni atat de inconstienti incat incep sa imi provoace un ras acru si amar si o pofta de revolta. Cum mama dracului am permis sa ajungem in situatia in care sa ii lasam sa ne lovesca pana si in spatiul asta virtual. Blogul a fost refugiul nostru si iata acum l-au penetrat si l-au intinat cu mizeria lor ieftina. Am trait sa o vad si pe asta - un blogger este pedepsit pentru textele scrise pe net. E vorba de Sibilla. Cred ca o stiti ….acea femeie misterioasa care ne comenteaza si pe care cu placere o citim. O banateanca adevarata care spune lucrurilor pe nume. O femeie care a trecut prin multe si peste multe si totusi e puternica. A luptat cu un sistem ticalosit care impute o institutie ce se vrea inocenta. A incercat sa ii traga de urechi pe cei ce pe spatele (si asa chinuit de greutatea crucii pe care o cara) copiilor fara de mama si fara de tata isi fac aranjamente josnice si se comporta ca stapanii pe mosie. Acei oameni (oare pot sa le spun asa?) au intrat in conflict cu o femeie care si-a dedicat viata acestei misiuni. E normal …doar nu au aceleasi scopuri. Ea incearca atat cat poate si stie sa faca bine copiilor …ei isi fac bine lor si rudelor pe care le-au bagat in sistem. Tocmai pentru ca sunt convins ca un om care scrie atat de sincer cum scrie Sibilla si pentru ca raman pana pun mainile pe piept si miros trandafirii la radacina jurnalist nu voi accepta cenzura PROPUN SA PROTESTAM TOTI BLOGGERII IMPOTRIVA UNUI VIOL DE INTELECT SI DE PROPRIETATE. Pana la urma ideiile noastre ne apartin sunt personale. Blogurile noastre sau site-urile ne apartin deci sunt personale. In aceste conditii cum dracu sa accepti sa te bage cineva in fata instantei pentru ca ai zis Heil Hitler sau Jos Comunismul la tine in baie. Ah da a fost posibil ….dar asta era atunci pe vremea noastra cand era Securitatea care te asculta si cand aveai diaree. Sa intelegem oare ca Securitatea s-a intors si ne-a prins cu chilotii in vine si pe bloguri?

“SFINX667 - PRIMUL BLOG DIN ROMÂNIA SANCŢIONAT !!! ( I )
Urmare a articolelor apărute pe acest blog, Sfinx667, s-a emis o sancţiune, pe linie de servici …
Iată cum sună :
” D-na S ( Sibilla ) a început să scrie pe blogul personal fel de fel de expresii şi acuze la adresa conducerii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin şi respectiv conducerii centrelor de plasament. … s-a depus la dosarul cauzei d-nei S ( Sibilla ) extrase de pe blogul personal al d-nei S ( Sibilla ) în vederea analizării acestora de către Comisia de cercetare prealabilă şi respectiv contractul de confidenţialitate încheiat de către d-na S ( Sibilla ) cu instituţia şi încălcat de către aceasta prin divulgarea secretului profesional cu ocazia discuţiilor purtate de către d-na S pe blogul personal şi cu ocazia inspecţiei care a fost prezentă la centru în perioada 20-21 octombrie 2008 . ” http://sfinx667.wordpress.com/2008/11/21/sfinx667-primul-blog-din-romania-sanctionat-i/

P S Eu imi pun blogul la dispozitie si ii voi permite de acum Sibillei sa publice la mine daca vrea. Sunt curios daca vor avea tupeul sa ma sanctioneze si pe mine. PROPUNEREA MEA E SIMPLA…SIBILLA SA SCRIE UN TEXT IN CARE SA LAMAUREASCA PUBLICUL DE LA A LA Z CUM S-A AJUNS AICI SI SA NE BAGAM TOTI SA PUBLICAM LA NOI PE BLOGURI TEXTUL RESPECTIV. AVETI …?

“….10 ani dragii mei. Ca un batran gladiator vor sa ma intorc in arena? Cu toate acele cicatrici de la timpul care a trecut? … Unii asa ar vrea sa ma vada - invins in aceasta arena…dar cata vreme eu va am pe voi…eiii….”

E ora 6 si 2 minute in Timisoara iar CNN ne da vestea cea mare : Obama este conform CNN noul presedinte al SUA. E fiesta peste ocean. E bucurie mare si aici in Europa. Cred ca si in Orient. Ma bucur ca am facut o noapte alba cu Mordechai si am mai trait pe viu un strop de istorie.

Bravo America!

Ok laudabila intentia. Nu o faceti pana cand nu cititi textele de mai jos. Bagati la capsor ce a scris nenea Tiberiu Lovin ca a facut-o mai curat si mai sincer decat orine altcineva care v-ar putea lasa impresia ca e vreun super job asta din presa. Chiar asa crude vorbele insirate de Tibi sunt 100% adevarate la fel cum foarte adevarat este si ca desi am trait 16 ani in cloaca asta sunt si suntem unii dintre noi inca indragostiti de virusul care ne-a macinat tineretea. Unii inca mai visam la schimbari ca la un cataclism care ar putea sterege tot ce e rau si e prost si ne-ar lasa sa ne bucuram macar un pic de momentul in care aveam aceleasi intentii nevinovate ca si voi cei care vreti sa deveniti jurnalisti.

Portretul idiotului din presa
by Tiberiu Lovin

Satul de mascaricii care se cred profesori si chiar buni pentru ca au diverse functii, de astazi mi-am dechis propria Scoala de Presa. Sunt lucruri pe care le-am descoperit in 16 ani de munca si pe care nu le vei invata la scoala. Apoi, la mine e gratuit. Nu trebuie sa treceti prin aceleasi intamplari pentru a ajunge la concluzia mea. Prima lectie. Cum sa parvii. Trebuie sa imiti portretul idiotului din presa, imagine pe care o creionez aici subtire, fara nume, ani si publicatie. Peste cativa ani insa voi publica lista acestor “eroi”. Poate chiar mai repede. Cei care se recunosc au ocazia sa roseasca. Macar pe interior. Va sugerez aceasta prima lectie pe care eu o privesc de mai bine de 16 ani si pe care n-am fost in stare sa o invat. Cei care intra in presa trebuie sa decida daca vor sa fie jurnalisti buni sau doar sa se catere pe o functie & un teanc gros de bani. Idiotul din presa are o privire stravezie, iar daca sta cu spatele la un perete poti privi prin ochii lui varul mazgalit in wc-urile publce: “Sunt curva. Nr meu de telefon este 07….”, “Fac sex oral gratuit”, “Homosexual disperat caut partener” etc samd. Este privirea tampa de lingau, care in primele zile de gazetarie este timid si incearca sa gaseasca fundurile pe care sa le pupe cu respect. Daca este femeie, idioata are o varianta mai simpla: cu cine sa se culce. Si acesti neica-nimeni, de care nici google nu au auzit prea bine, reusesc sa se catere incet dar sigur spre telul propus: parvenirea. Pentru ca ei nu se multumesc cu statutul de ziarist cu legitimatie, care ia bani de pomana, ci vor mult mai mult. Si multi reusesc. Din limba in limba si fund in fund, idiotul din presa se face persoana de care sefii acestora nu se mai poti lipsi, pentru ca se obisnuiesc fara hartie igienica, atat timp cat au limba personajului din poveste. Nu are calitati de jurnalist, nu produce nimic remarcabil, nu are calitati de lider, nu are niciun fel de calitati, chiar daca-si pune toale scumpe pe el tot un taranoi ramane. Un marlan care devine din ce in ce mai interesant atunci cand se uita in oglinda, in portofel si mai ales pe legitimatia de ziarist, bucatica de plastic pe care troneaza functia. De pe pozitia stabilita de un posesor de fund, idiotul incepe sa aiba impresii de calatorie si chiar sa creada sincer ca este sef, functie de care simte nevoia sa se achite prin tentative disperate de a scapa de ce care-i pot submina autoritatea. Metoda: angajezi potentiali idioti, care au mult de lins pana sa-l inlocuiasca, fapt de care idiotul sef stie ca dupa mii de limbi este greu de intrecut intr-un timp scurt. Deci pentru a parveni ai nevoie de calitati lipsa: privirea tampa, limba permanent disponibila, talentul de a te umili si rautatea ascunsa bine care o sa rasara dor atunci cand idiotul din presa si-a atins scopul. Prima lectie este banala: ajung sus si foarte sus daca pupi, sapi si crezi ca esti genial. Nu vorbim asadar de competenta. Si le promit viitorilor idioti ca vor ramane mult timp pe pozitie, chiar daca se vor perinda prin fata lor alti sefi mai mari. Exemple sunt destule. Priviti in jur. Altfel, daca esti cinstit si muncesti, ai sansa de a te trezi sarac, parasit de familie si prieteni pe motiv ca nu ai avut timp cand au avut nevoie de tine. Este lectia a doua: Loserul din presa.

Portretul loser-ului din presa
by Tiberiu Lovin
Dupa prima lectie in care v-am invatat ca, in general, puteti avansa doar daca sunteti pupincuristi, astazi aveam cursul doi in care am sa va prezint la fel de succint ce se intampla cand iti faci meseria. Nu de alta, dar este bine sa fiti pregatiti si sa nu va faceti prea multe sperante. Am numit lectia “Loser-ul din presa”. Ei bine, daca nu are periuta la el si nu este pregatit sa faca discopatie de la temenele, viitorul jurnalist are calea deschisa sa se afirme prin munca. In functie de talentul fiecaruia, gazetarul incepator se poate ridica destul de repede, in maxim un an-doi, apoi sa creasca fix ca-n povestea cu Fat Frumos. Ma refer la crestere calitativa, nu la leafa sau in grad, adica obtinerea unei functii. Regula este valabila in Romania, exact ca lectia cu pupat poala popei. Si nu este bine? Parca si aud intrebarea. Din punctul de vedere al linistii interioare si a satisfactie profesionale este ok. Doar ca exista “mici” riscuri. Unul dintre ele este sa te intalnesti la tot pasul cu incompetenti, multi dintre ei cu functii, si atunci ai imbulinat-o, pentru ca personajele cu pricina nu suporta contrele. Daca-i spui unui idiot ca nu asa se face sau a gresit nu stiu unde, animalul cu galoane o sa ia drept afront incercarea ta de a demonstra ca drumul este gresit. Risti asadar sicane si chiar o concediere, in functie de pozitia pe care o ocupa individul. Acesta este un risc profesional serios. Sunt altele care te afecteaza personal: leafa mica, mereu mai mica ca a dobitocilor, lipsa oportunitatilor de avansare, pierderea prietenilor cu care nu mai ai timp sa te intalnesti si, in final, distrugerea familiei. Daca ai una, of course. Pentru ca daca muncesti pe bune nu ai foarte mult timp pentru familie, iar cand iti faci nu ai ce sa-i oferi pentru ca nu ai bani, deci ai sansa unor concedii pe balcon sau in fata blocului. In cazul fericit, poti pleca undeva la tara daca ai rude dispuse sa te primeasca sa respiri intr-adevar aer curat. Concis: loser-ul din presa are sanse de 10% sa-si cumpere o masina, sa-si achizitioneze o casa, sa creasca unul sau doi copii, sa-si petreaca un concediu in nu stiu ce insule, la munte sau pe o plaja acatari. Mai exista doua riscuri importante: sa te stranga cineva de gat sau sa-ti faca o cheie cu directia puscarie pentru ceea ce scrii (ma refer la investigatii, nu la cei care dau copy+paste la rubrica meteo) si sa te imbolnavesti. Intr-un top al bolilor profesionale, realizat de profesionisti in domeniu, jurnalistul ocupa primul loc la afectiuni psihice, deci o iau razna, si tot pe podium se afla cu boli de stomac. Pe scurt, portretul loserului din presa arata cam asa: divortat, fara casa, fara masina, fara functie, fara bani si bolnav. In schimb, omul este un profesionist in ceea ce face. Schita este generala. Exista si exceptii in care un profesionist poate avea functie, casa si masina, plus teschereaua plina de bani. Fara familie insa sau cu nenumarate familii dupa o serie de divorturi. Pentru a le avea insa pe toate exista o mica sansa pentru loser-ul clasic : sa renunte la anumite principii, ceea ce in ochii unui profesionist este inadmisibil. Pe scurt, respectivul personaj trebuie faca un mic-mare compromis. Sa recapitulam primele doua lectii de introducere in oferta generoasa de a lucra in presa, meserie pe care o iubesc dar nu as indruma pe nimeni sa se apuce de ea. Daca nu ai PCR (pile, relatii, cunostinte) si esti slab, poti avansa cu peria si limba. Daca vrei sa ramai profesionist, atunci iti asumi riscurile singuratatii, a saraciei si a oricarei perspective care sa-si asigure o viata cat de cat normala. M-am referit evident la cazurile cel mai des intalnite, fara a lua foarte mult in calcul exceptiile. Sunt rare si parca n-as sfatui pe nimeni sa se bazeze pe noroc. In acest curs intensiv voi intra cu adevarat in cum trbeuie facuta presa, nu doar in aspectele ei mai putin fericite. Este indicat insa sa fiti avertizati pentru a nu spune mai tarziu: “n-am stiut”. Ei bine, eu n-am stiut, altfel sigur n-as fi ales aceasta cale.

Cum să nu faci o ştire
by Tiberiu Lovin
Exemplu de stire aproape inutila si prost redactata. Deci o trecem la rubrica “asa nu” . Hotnews a publicat o stire demna de o pastiluta de umor involuntar: Un avion Tarom a fost lovit de o masina la Barcelona. Evident ca nu pe strada. Se subliniaza in articol ca n-a fost ranit niciun pasager. Slava Domnului! Pentru ca mai jos sa ne spuna autoarea operei de satira ca niciun pasager nu se afla de fapt in avion. Clar? In plus, nici nava nu a fost avariata. Bun, atunci care stirea? Ca-i normal ca pasagerii sa scape daca nu se aflau in aeronava? Stim asta. Aha…deci la noapte o sa fie intuneric. Asta da stire! NOTA: Daca editorul ar fi fost atent, stirea trebuia sa sune altfel. Si puteau sa o lege de evenimentul de pe aeroportul nostru, pe foarte scurt, daca tot doreau sa umple un spatiu.

P S Ma astept sa imi sara in cap si sa nege tot ce apare aici tocmai cei care se incadreaza la capitolul “Portretul idiotului de presa” dar la cati am vazut in 16 ani de munca silnica executati integral chiar mi se drapeleaza.