Am ajuns din nou sa traiesc un moment care-mi provoaca sila. Eu cu greata nu ar trebui sa am nici un fel de probleme pentru ca avand in istoricul medical o operatie -deloc fericita in urma careia mi-a fost scoasa fierea, iar prietenul meu care-si plimba bisturiul pe la mine prin abdomen a mai fost nevoit saracul sa si carpeasca un coledoc spart care arata ca un ciorap prin care iti iese degetul mare-pap medicamente. Chiar sunt obligat sa fiu o vedeta. Cand ma trezesc si inainte de culcare inghit cate un pumn de boambe. Mare parte dintre ele ar trebui sa-mi taie greata … dar totusi scarba care te poate apuca de niste oameni care mai au si tupeul ordinar de a se uita in ochii tai stiind ca in momentul ala prin mintea ta trec numai ganduri criminale … deci da scarba aia nu o rezolva nici metoclopramidul. Un astfel de animal caruia inca nu-i pronunt numele a avut nesimtirea sa ma priveasca senin in ochi si sa ma intrebe, intinand suferinta de ani si ani de zile a parintilor mei :
“Auzi? dar tu pe unde ai fost pe la ce razboi? Parca ai fost la razboi nu?”
-”Nu, eu nu am facut nimic si defapt probabil cineva va intoxicat pentru ca eu am fost doar un biet debutant pus pe un cal mult mai mare decat merita”
Asa stand lucrurile, cred ca zilele astea va exploda mamaliga, voi suferi din cauza operatiei de fiere de o incontinenta si voi sfarsi cacandu-ma pe ei fara regrete. Si poate ca voi incepe sa spun lucrurilor si oamenilor pe nume…ceea ce pana acum am evitat pentru ca spre diferenta de jegurile alea eu am mai mult de 7 ani de acasa. Dar poate ca peste noapte metoclopramidul, trifermentul si alte alea - alea isi vor face efectul si maine cand cu siguranta ma vor suna toti lasii impostori sa-mi spuna sa nu zic nimic Pentru ca-mi fac rau mie le voi da ascultare, dar vreau sa le spun un singur lucru … niciodata nu vor merita stima si respectul meu. In impostura lor poate ca ar trebui sa-i las doar ca astazi simt ca vreau sa spun doamnelor si domnilor sunteti de cacat.
… si pana la urma …

Iar acum sfarsitul e aproape si infrunt cortina finala. Prietene iti spun clar ca imi sustin cauza de care sunt sigur. Am trait o viata plina, am calatorit pe fiecare cale a mea, dar mai mult, mai mult decat atat am facut-o in felul meu.
Regrete am cateva, dar apoi…sunt prea putine pe care sa le mentionez. Am facut ceea ce trebuie sa fac si uite asa am trecut prin toate fara exceptie. Mi-am programat fiecare deplasare si fiecare pas pe care l-am facut pe drumuri laturalnice.
Ah…si, mai mult… mai mult decat atat am facut-o in felul meu.
Da, au fost vremuri sunt convins ca le stii, in care am muscat mai mult de cat am putut inghitii, dar prin toate cu caderi si ridicari am reusit le-am ros si apoi le-am scuipat, am infruntat tot si am stat drept …si stii ceva ?… am facut-o in felul meu.
Am iubit, am zambit si am plans, am avut partea mea la paguba, iar acum cand lacrimile au devenit substitut pentru bucurie ma uit in urma si ma amuz.
Cand ma gandesc ca am fost capabil pentru toate astea si nu intr-un mod rusinos…e clar. A fost in felul meu.
Ce e de fapt… un barbat … daca nu e instare sa se domine pe el atunci probabil nu va avea nimic. Un barbat trebuie sa aibe puterea sa spuna lucrurilor pe nume asa cum le simte si nu intr-un mod in care iar face pe altii fericiti.
Si istoria o va spune. Mi-am asumat toate bunele si relele si pana la urma am mers pe calea mea.
Da, e calea mea.

(Frank Sinatra -” My way”)

PS Nu sunt in depresie, nu sunt emo, nu am tendinte sinucigase… doar atat. Melodia e chiar misto, iar Frank Sinatra mi-a placut tot timpul pentru ca era un barbat cu coaie ( si da pot sa spun cacat si coaie pentru ca oricum sunt doar un necunoscut iar pana la urma nu-mi platesc pudicii cacatul asta de blog). Si daca nu va placut textul ma doare exact in gaura aia pe care o aveti si voi, o tineti bine in pantaloni si aveti impresia ca miroase a primavara dar vine Carpenisan si va spune ca pute.

porniti melodia si pe fundalul ei urmariti clipul 2.

clipul 2.

De cand sunt calator prin blogosfera am vazut si m-am lipit de zeci si zeci de lepse. Nu mi-au placut niciodata. Dar pentru ca nu-mi place nimic mai nou a venit randul meu sa va propun o leapsa. E defapt o provocare.

Am hotarat sa ma scot la vanzare. Asadar oameni buni haideti sa il vindem pe Mile Carpenisan. Oferta trebuie sa atraga moguli plini de sume in valuta greu de pronuntat, babaciuni mostenitoare ale unor celebre familii regale sau poate chiar oameni de rand firesti si naturali ca si mine care si-ar dori un “pet” mai altfel. In shimbul valorilor materiale pe care urmaresc sa le obtin ofer: prieten loial, bun psiholog( usor psihopat), cunostinte in arta jurnalismului, vorbitor de 3 limbi (toate straine pentru mine), specialist in imagine si montaj video, talentat in arta scrisului si candva apreciat, bucatar laudat de toti cei care s-au incumetat sa-mi guste din produse, fost luptator de taekwondo, stiu sa dau cu pumnul, pocnesc mai tare cu piciorul, stiu sa folosesc cam toate armele de foc existente ( cu mici probleme in ceea ce priveste tancul ), pot la orice ora sa sting o tigara cu pusca de la mare distanta, stiu sa crosetez si sa fac goblen, surfer de la 12 ani, cunostinte medicale avansate, posesor de carnet de categoria B din 1993 si a unei masini personale cu dimensiunile unui camion ( a se citi jeep), tatuat in exces, ras in cap, indragostit de muzica si extrem de sentimental ( in schimbul unor sume atractive stiu sa fac si pe romanticul )…prezint urmatoarele defecte: imbatranit inainte de vreme, forjat in 5 razboaie, aspet fizic de criminal proaspat iesit din puscarie, reumatism avansat, o parte din organele interne extrase pe masa de operatie, falimentar, naiv, coleric …

Ei bine, ce ziceti? Pana la urma s-ar putea face si o stire … sunt primul om care din cauza crizei se scoate la vanzare.
PS … ma tot suna un numar de America. Sa fie Bill Gates sau CNN ?
PPS ….pentru disperatii care cred ca vaccinul si pasaportul biometric sunt opera lu’ satana ma ofer sa le iau in locul lor !!! (asta e - last minute)

Probao sam celog zivota da zatvorim oci i da ne gledam ruzne stvari koje su se desile pored mene. Ali danas vise ne mogu da lazem….danas sam tuzan. Trebao bi da budem veseo…danas je nova godina…ali ova nova godina ne moze uopste da me raduje. Necu vise da lazem druge i samog sebe….tesko mi je da vidim moje stare roditelje kako se u nihovim godinama muce da prezive. Ne samo da se muce nego patuju i zbog mene i probaju da mi pomognu taman ondak kad bih ja trebao sa budem pored nih da im skocim u pomoc. Za mene danas nije slavlje ….mogu da se radujem samo zato sto su moij zivi ali ne znam kako mogu pomoci i uvek kada mi traze da im budem blizu ja nadzem razloge da se sakrijem samo zato sto znam da nisam taj covek koij veruju oni da jesam. I da …danas sam tuzan posto danas u ovom prvom danu u novoj godini imam snage da priznam da meni nije do slavlja. Bilo bi razloga za radost kad bi znao da je sve u redu ali necu vise da se lazem…zivot je zajeban i mene vec me stignu stare senke i nemam snage da prevarim. Necu sad od toga da pravim dramu samo ponekad i Mile ima prava da bude tuzan. Nemojete mi suditi ostavite da vreme leci sve i zajedno u tisini da slusamo mojeg Balasevica.

Astazi nu e anul meu nou … astazi sunt trist

Am incercat toata viata mea sa inchid ochii si sa nu ma uit la lucrurile urate care se intamplau in jurul meu. Dar astazi nu mai pot sa mint … astazi sunt trist. Ar trebui sa fiu vesel astazi e anul nou … doar ca acest an nou nu are cum sa ma bucure. Nu mai vreau sa-i mint pe altii si nici sa ma mint pe mine … mi-e greu sa-mi vad parintii batrani chinuindu-se sa supravietuiasca. Nu numai ca se chinuie ei, dar sufera si pentru mine incercand sa ma ajute tocmai atunci cand eu ar trebui sa fiu langa ei si sa le sar in ajutor. Pentru mine astazi nu e sarbatoare … pot sa ma bucur numai pentru ca ai mei sunt vii, doar ca nu stiu cum as putea sa-i ajut si de fiecare data cand imi cer sa le fiu aproape eu gasesc motive sa ma ascund doar pentru ca sunt constient ca nu sunt omul care ma cred ei a fi. Si da astazi sunt trist pentru ca in prima zi a noului an am puterea sa recunosc ca nu imi arde de sarbatoare. Ar fi motive de bucurie daca as stii ca toate sunt la locul lor, doar ca nu mai vreau sa mint si da viata e fututa rau, iar pe mine incep sa ma ajunga din urma umbrele trecutului si chiar nu mai am putere sa pacalesc pe nimeni. Nu vreau acum din toate astea sa fac vreo drama, doar ca uneori si Mile are dreptul sa fie trist. Nu ma analizati si nu ma judecati. Sa lasam timpul sa le vindece pe toate si ascultati-l pe Balaseviciul meu.
PS Traducerea a fost executata la cererea expresa a celor care au sarbatorit revelionul acum 2 saptamani si nu pricep o iota din limba sarba.

Atata l-am cautat si pana la urma l-am gasit. Stiam eu ca am un biletel pe care am scris numele lu’ neamtu’ ala ce imi tot ascunde blogu. Dar nu mai stiam unde e hartia cu numarul lui sa il sun sa il intreb unde l-a ascuns. Am gasit-o si am format:

-Alio herr Alzeimer?
-Ja..?!?
-Mile aici … da da …sarb din ala de v-o facut de cacat cu reich-ul vostru acu vreo cateva zile prin anii ‘40. Auzi mai unde fuhrer-ul meu ai pus parolele de la blog ca asteapta astia cate un comunicat de la mine si Goebbels s-o ascuns si el ca nici pe ala nu’l mai gasesc…..?????

Pentru Daniel

Au trecut aproximativ 2 saptamani de cand am aflat de Daniel. V-am povestit de ce nu am vrut sa ma mai implic si de ce m-am razgandit. Impreuna cu zeci … nu … sute de oameni am reusit sa mobilizam o tara intreaga.

In curand e din nou 24 februarie ziua in care am spus DA la Primarie. Ceea ce imi doresc atat eu cat si sotia mea la aniversarea unui an de casnicie e sa reusim sa strangem banii de care are nevoie Daniel. In data de 27 februarie, la Timisoara, urmeaza sa ne intalnim mai multi oameni…prieteni, oameni din presa, din blogosfera, din viata noastra sau pentru prima data. O prietena veche, Amalia Matei s-a oferit sa ma ajute ca sa gasesc un spatiu unde sa organizam evenimentul. Gazda noastra, omul de afaceri Emil Cristescu ne-a pus la dispozitie restaurantul din Hotel Timisoara si a promis ca va veni si el alaturi de noi la eveniment. Adi Hadean, un prieten bun si un bucatar excelent o sa ne gateasca si promit ca daca e nevoie o sa merg si eu in bucatarie.

In fiecare zi evenimentul a luat o amploare tot mai mare. Ziare, televiziuni, radiouri, bloggeri, realizatori de emisiuni…toti au sarit sa ne ajute si sper din tot sufletul sa ajungem la finalul luptei invingatori. Am citit zilele astea diferite blogguri si am simtit cat suflet au pus oamenii. Sotia mea are o vorba… “daca iti doresti ceva din tot sufletul o sa se intample”…si stiu sigur ca aceasta vorba a fost verificata.

Noi va asteptam pe toti la Timisoara si promit ca atunci cand Daniel Raduta o sa fie sanatos o sa mai facem o intalnire pentru ca tare mult mi-ar placea sa-l cunosc personal.

PS Il anunt si pe aceasta cale pe Florin Chilian ca il asteptam la Timisoara. Si tare ne-ar placea sa-l vedem!