Ok laudabila intentia. Nu o faceti pana cand nu cititi textele de mai jos. Bagati la capsor ce a scris nenea Tiberiu Lovin ca a facut-o mai curat si mai sincer decat orine altcineva care v-ar putea lasa impresia ca e vreun super job asta din presa. Chiar asa crude vorbele insirate de Tibi sunt 100% adevarate la fel cum foarte adevarat este si ca desi am trait 16 ani in cloaca asta sunt si suntem unii dintre noi inca indragostiti de virusul care ne-a macinat tineretea. Unii inca mai visam la schimbari ca la un cataclism care ar putea sterege tot ce e rau si e prost si ne-ar lasa sa ne bucuram macar un pic de momentul in care aveam aceleasi intentii nevinovate ca si voi cei care vreti sa deveniti jurnalisti.
Portretul idiotului din presa
by Tiberiu Lovin
Satul de mascaricii care se cred profesori si chiar buni pentru ca au diverse functii, de astazi mi-am dechis propria Scoala de Presa. Sunt lucruri pe care le-am descoperit in 16 ani de munca si pe care nu le vei invata la scoala. Apoi, la mine e gratuit. Nu trebuie sa treceti prin aceleasi intamplari pentru a ajunge la concluzia mea. Prima lectie. Cum sa parvii. Trebuie sa imiti portretul idiotului din presa, imagine pe care o creionez aici subtire, fara nume, ani si publicatie. Peste cativa ani insa voi publica lista acestor “eroi”. Poate chiar mai repede. Cei care se recunosc au ocazia sa roseasca. Macar pe interior. Va sugerez aceasta prima lectie pe care eu o privesc de mai bine de 16 ani si pe care n-am fost in stare sa o invat. Cei care intra in presa trebuie sa decida daca vor sa fie jurnalisti buni sau doar sa se catere pe o functie & un teanc gros de bani. Idiotul din presa are o privire stravezie, iar daca sta cu spatele la un perete poti privi prin ochii lui varul mazgalit in wc-urile publce: “Sunt curva. Nr meu de telefon este 07….”, “Fac sex oral gratuit”, “Homosexual disperat caut partener” etc samd. Este privirea tampa de lingau, care in primele zile de gazetarie este timid si incearca sa gaseasca fundurile pe care sa le pupe cu respect. Daca este femeie, idioata are o varianta mai simpla: cu cine sa se culce. Si acesti neica-nimeni, de care nici google nu au auzit prea bine, reusesc sa se catere incet dar sigur spre telul propus: parvenirea. Pentru ca ei nu se multumesc cu statutul de ziarist cu legitimatie, care ia bani de pomana, ci vor mult mai mult. Si multi reusesc. Din limba in limba si fund in fund, idiotul din presa se face persoana de care sefii acestora nu se mai poti lipsi, pentru ca se obisnuiesc fara hartie igienica, atat timp cat au limba personajului din poveste. Nu are calitati de jurnalist, nu produce nimic remarcabil, nu are calitati de lider, nu are niciun fel de calitati, chiar daca-si pune toale scumpe pe el tot un taranoi ramane. Un marlan care devine din ce in ce mai interesant atunci cand se uita in oglinda, in portofel si mai ales pe legitimatia de ziarist, bucatica de plastic pe care troneaza functia. De pe pozitia stabilita de un posesor de fund, idiotul incepe sa aiba impresii de calatorie si chiar sa creada sincer ca este sef, functie de care simte nevoia sa se achite prin tentative disperate de a scapa de ce care-i pot submina autoritatea. Metoda: angajezi potentiali idioti, care au mult de lins pana sa-l inlocuiasca, fapt de care idiotul sef stie ca dupa mii de limbi este greu de intrecut intr-un timp scurt. Deci pentru a parveni ai nevoie de calitati lipsa: privirea tampa, limba permanent disponibila, talentul de a te umili si rautatea ascunsa bine care o sa rasara dor atunci cand idiotul din presa si-a atins scopul. Prima lectie este banala: ajung sus si foarte sus daca pupi, sapi si crezi ca esti genial. Nu vorbim asadar de competenta. Si le promit viitorilor idioti ca vor ramane mult timp pe pozitie, chiar daca se vor perinda prin fata lor alti sefi mai mari. Exemple sunt destule. Priviti in jur. Altfel, daca esti cinstit si muncesti, ai sansa de a te trezi sarac, parasit de familie si prieteni pe motiv ca nu ai avut timp cand au avut nevoie de tine. Este lectia a doua: Loserul din presa.
Portretul loser-ului din presa
by Tiberiu Lovin
Dupa prima lectie in care v-am invatat ca, in general, puteti avansa doar daca sunteti pupincuristi, astazi aveam cursul doi in care am sa va prezint la fel de succint ce se intampla cand iti faci meseria. Nu de alta, dar este bine sa fiti pregatiti si sa nu va faceti prea multe sperante. Am numit lectia “Loser-ul din presa”. Ei bine, daca nu are periuta la el si nu este pregatit sa faca discopatie de la temenele, viitorul jurnalist are calea deschisa sa se afirme prin munca. In functie de talentul fiecaruia, gazetarul incepator se poate ridica destul de repede, in maxim un an-doi, apoi sa creasca fix ca-n povestea cu Fat Frumos. Ma refer la crestere calitativa, nu la leafa sau in grad, adica obtinerea unei functii. Regula este valabila in Romania, exact ca lectia cu pupat poala popei. Si nu este bine? Parca si aud intrebarea. Din punctul de vedere al linistii interioare si a satisfactie profesionale este ok. Doar ca exista “mici” riscuri. Unul dintre ele este sa te intalnesti la tot pasul cu incompetenti, multi dintre ei cu functii, si atunci ai imbulinat-o, pentru ca personajele cu pricina nu suporta contrele. Daca-i spui unui idiot ca nu asa se face sau a gresit nu stiu unde, animalul cu galoane o sa ia drept afront incercarea ta de a demonstra ca drumul este gresit. Risti asadar sicane si chiar o concediere, in functie de pozitia pe care o ocupa individul. Acesta este un risc profesional serios. Sunt altele care te afecteaza personal: leafa mica, mereu mai mica ca a dobitocilor, lipsa oportunitatilor de avansare, pierderea prietenilor cu care nu mai ai timp sa te intalnesti si, in final, distrugerea familiei. Daca ai una, of course. Pentru ca daca muncesti pe bune nu ai foarte mult timp pentru familie, iar cand iti faci nu ai ce sa-i oferi pentru ca nu ai bani, deci ai sansa unor concedii pe balcon sau in fata blocului. In cazul fericit, poti pleca undeva la tara daca ai rude dispuse sa te primeasca sa respiri intr-adevar aer curat. Concis: loser-ul din presa are sanse de 10% sa-si cumpere o masina, sa-si achizitioneze o casa, sa creasca unul sau doi copii, sa-si petreaca un concediu in nu stiu ce insule, la munte sau pe o plaja acatari. Mai exista doua riscuri importante: sa te stranga cineva de gat sau sa-ti faca o cheie cu directia puscarie pentru ceea ce scrii (ma refer la investigatii, nu la cei care dau copy+paste la rubrica meteo) si sa te imbolnavesti. Intr-un top al bolilor profesionale, realizat de profesionisti in domeniu, jurnalistul ocupa primul loc la afectiuni psihice, deci o iau razna, si tot pe podium se afla cu boli de stomac. Pe scurt, portretul loserului din presa arata cam asa: divortat, fara casa, fara masina, fara functie, fara bani si bolnav. In schimb, omul este un profesionist in ceea ce face. Schita este generala. Exista si exceptii in care un profesionist poate avea functie, casa si masina, plus teschereaua plina de bani. Fara familie insa sau cu nenumarate familii dupa o serie de divorturi. Pentru a le avea insa pe toate exista o mica sansa pentru loser-ul clasic : sa renunte la anumite principii, ceea ce in ochii unui profesionist este inadmisibil. Pe scurt, respectivul personaj trebuie faca un mic-mare compromis. Sa recapitulam primele doua lectii de introducere in oferta generoasa de a lucra in presa, meserie pe care o iubesc dar nu as indruma pe nimeni sa se apuce de ea. Daca nu ai PCR (pile, relatii, cunostinte) si esti slab, poti avansa cu peria si limba. Daca vrei sa ramai profesionist, atunci iti asumi riscurile singuratatii, a saraciei si a oricarei perspective care sa-si asigure o viata cat de cat normala. M-am referit evident la cazurile cel mai des intalnite, fara a lua foarte mult in calcul exceptiile. Sunt rare si parca n-as sfatui pe nimeni sa se bazeze pe noroc. In acest curs intensiv voi intra cu adevarat in cum trbeuie facuta presa, nu doar in aspectele ei mai putin fericite. Este indicat insa sa fiti avertizati pentru a nu spune mai tarziu: “n-am stiut”. Ei bine, eu n-am stiut, altfel sigur n-as fi ales aceasta cale.
Cum să nu faci o ştire
by Tiberiu Lovin
Exemplu de stire aproape inutila si prost redactata. Deci o trecem la rubrica “asa nu” . Hotnews a publicat o stire demna de o pastiluta de umor involuntar: Un avion Tarom a fost lovit de o masina la Barcelona. Evident ca nu pe strada. Se subliniaza in articol ca n-a fost ranit niciun pasager. Slava Domnului! Pentru ca mai jos sa ne spuna autoarea operei de satira ca niciun pasager nu se afla de fapt in avion. Clar? In plus, nici nava nu a fost avariata. Bun, atunci care stirea? Ca-i normal ca pasagerii sa scape daca nu se aflau in aeronava? Stim asta. Aha…deci la noapte o sa fie intuneric. Asta da stire! NOTA: Daca editorul ar fi fost atent, stirea trebuia sa sune altfel. Si puteau sa o lege de evenimentul de pe aeroportul nostru, pe foarte scurt, daca tot doreau sa umple un spatiu.
P S Ma astept sa imi sara in cap si sa nege tot ce apare aici tocmai cei care se incadreaza la capitolul “Portretul idiotului de presa” dar la cati am vazut in 16 ani de munca silnica executati integral chiar mi se drapeleaza. 
