Acum cateva zile scriam ca imi doresc sa fiu om de zapada. Candva, cu niste ani in urma, devenisem Mos Craciun. Atunci undeva intr-o casa cu oameni buni Iosif ( Ioji ), un baiat de 11 ani scria o scrisoare. Era Ajunul Craciunului si a lasat-o sub brad. Au gasit-o parintii lui, au citit-o si i-a lovit fiorul neputintei. Ioji avea leucemie si ii cerea lui Mos Craciun dreptul la viata. Povestea a ajuns la urechile colegilor mei din Bucuresti. Au luat pe loc decizia ca cel mai potrivit pentru a fi mosul de Craciun pentru Ioji sunt eu. Am facut tot ce sta in fisa postului unui veritabil batranel cu barba alba si cadouri in sac. Am rezolvat pentru Ioji o internare la Spitalul de Copii din Timisoara, singurul unde se facea tratament la standardele europene pentru bolnavii de leucemie. Tot eu i-am dat si vestea ca a primit in urma zbaterilor noastre o sponzorizare din partea Mc Donald’s din Romania. Avea toate motivele sa petreaca un Craciun fericit. A venit apoi in Timisoara de la Botosani si m-am ocupat de el sa nu-i lipseasca nimic. Putine au fost zilele necesare disparitiei unor “bariere”. Ioji ma vedea ca pe un frate mai mare, iar eu de mult nu mai eram reporterul Antenei care urmareste un reportaj ci omul care sta alaturi de suferinta unui copil. Mergeam cu el la punctii, ii faceam zilele de chimioterapie mai usoare si ii dadeam pofta de viata. Au fost luni grele pentru el de tratament iar pentru mine pline de cicatrici pe suflet. Cand nimeni nu-i mai dadea nici o sansa miracolul s-a produs. Ioji a ajuns in Italia si l-au vazut medicii de acolo. Era dupa-amiaza pe la ora 3 si eram la volan cand mi-a sunat telefonul. Era Ioji. Era in Italia si era pe masa de operatie. Aproape ca am facut accident pana am oprit masina. Apoi, la cateva secunde dupa transplant cand si-a revenit din anestezie m-a sunat din nou. Am intrat in direct impreuna si oprindu-ne lacrimile i-am anuntat pe toti ca Mos Craciun exista. Ioji primise dreptul la viata.
Soarta a fost insa cruda cu el si nu l-a iertat desi se vindecase de leucemie si era un copil minunat. Un an si jumatate mai tarziu m-a sunat din nou. De aceasta data era foarte senin in momentul in care mi-a dat o veste care m-a secerat. Un cancer la testicule facea prapad in corpul lui firav si atat de chinuit. Putin a mai durat pana cand fututul ala de telefon a sunat din nou. Erau colegii din Antena care ma anuntau ca Ioji a murit. Atunci am incetat definitiv sa mai cred in Mos Craciun. Mi-am jurat ca nu ma voi mai implica niciodata in viata in ceva asemanator.
Acum insa vreau sa cred totusi in puterea omului de zapada. Pe mine m-a facut intotdeauna sa zambesc si sper sa-i faca si pe altii. Povestea trista a lui Daniel Raduta m-a facut sa-mi incalc juramantul si sa sper ca putem face mult bine si nu toate intamplarile raman fara happy end. Ce pot eu sa fac pentru acest om este un gest minor, dar pentru mine plin de insemnatate. Imi scot la licitatie un lucru de suflet. Ceva care candva pentru mine a insemnat sansa la viata. Cei care isi doresc sa cumpere casca pe care o foloseam prin razboaiele din care am transmis ca reporter pot sa inceapa o licitatie. Sunt doar doua lucruri pe care vreau sa le mai spun si anume unul ar fi acela ca invingatorul care se va alege cu aceasta mica ofranda adusa vietii va primii inca un obiect la fel de plin de incarcatura pentru mine si al doilea ar fi un pact. Un pact prin care din suma obtinuta eu voi retine o bancnota (cea mai mica ca valoare) pe care promit sa o infoliez si sa o port in alta casca ori de cate ori voi mai ajunge vreodata pe front. Zic eu ca asa as purta mesajul pe care vreau sa-l transmit si acum ” Sa dam o sansa dreptului la viata “.

casca

M-a sunat un prieten era distrus. Mi-a zis ma primiti la voi sau imi tai venele si gatul. A fost la dentist, i-au facut aia mambo-jambo in gura si astuia ii exploda capul. A venit mai mult taras si s-a aruncat in pat. Il durea si stomacul de la antibiotice iar calmantele nu isi faceau efectul. L-am tinut de povesti si am dus o munca de convingere de vreo 45 de minute sa accepte un ac. L-a luat si i-am spus sa sparga plomba provizorie care ii obtura canalul pentru ca e clar ca lucreaza puroiul si de aia ii explodeaza capul. A facut-o pana la urma. 10 minute mai tarziu avea diaree verbala era tot un zambet si super fericit. L-am ajutat sa scape de chin si a plecat fericit de la mine.

Stiu ca sunteti jurnalisti, bloggeri, oameni cu pareri, moguli. Ei bine tuturor va adresez o provocare astazi ( 04.02.2010 ) si nu o leapsa care poate fi ignorata sau nu. Va provoc sa fiti oameni si sa o demonstrati macar o saptamana in fata tuturor celor de la care aveti pretentia sa va citeasca. In fiecare zi va provoc sa faceti cate o fapta buna astfel incat peste o saptamana sa vad de la toti 7 povesti care sa descrie pataniile ce i-au facut sa se simta din nou oameni printre oameni. Pentru ca nu sunt un lacheu ma supun aceluiasi test si alaturi de mine sotia mea va trece probele de foc. O sa venim si noi cu povestile noastre si sper din suflet sa nu mancati cacat, sa o faceti pe bune nu de alta dar stiu ca peste 7 zile va veti simtii mult mai lipsiti de toxinele unei vieti banale intr-o Romanie de doi lei.

PS Ma astept la multe, multe cisterne de Uniunea Europeana varsate in gura mea de catre unii si de catre altii, dar sa stiti ca gura aia a facut-o mama care e o Doamna!

…sa nu fiu deloc complicat. Sa ma poata face si desface oricine din trei bulgari rostogoliti. Sa am curul mare pieptul potrivit si capul ca o bila. Sa ma multumesc cu o oala pe post de palarie, un morcov sa-mi fie nas si doua bucatele de carbune ce odata au fost jeratec sa imi stea pe post de ochi. As vrea sa fiu un om de zapada. As vrea sa se bucure toti copiii in jurul meu, sa starnesc zambetele bunicilor lor si parintilor ce odata au fost copii. As vrea sa fiu un om de zapada pentru ca traiesc intr-o tara plina de ura fata de orice mai putin fata de oamenii de zapada. Nu mai vreau sa fiu din carne si oase pentru ca alea se strica cu timpul. Mai mult sunt atacate mereu si urate gratuit pentru ca asa e cica “firesc” in tara asta cenusie. E tara in care e bine sa fiu om de zapada. Atunci cu siguranta voi vedea multe zambete si sunt convins ca nu ma va deranja nimeni. Pai ce nu aveti dovada? Cine s-a preocupat vreodata serios sa curete zapada? Nimeni. Asa ca eu voi putea sa raman linistit si sa nu provoc griji prin simpla’mi existenta pana la primavara. Cine s-ar ingrijora pentru un biet om de zapada? …. iar apoi cand vine primavara as vrea sa ma topesc si sa devin apa. Sa se scalde toti copiii in ea si sa se bucure sa se balaceasca si bunicii si da si parintii ce odata au fost si ei copii….

UPDATE ( cu multumiri pentru cea care mi-a amintit de o piesa excelenta http://ilincadima.blogspot.com )

Am ajuns din nou sa traiesc un moment care-mi provoaca sila. Eu cu greata nu ar trebui sa am nici un fel de probleme pentru ca avand in istoricul medical o operatie -deloc fericita in urma careia mi-a fost scoasa fierea, iar prietenul meu care-si plimba bisturiul pe la mine prin abdomen a mai fost nevoit saracul sa si carpeasca un coledoc spart care arata ca un ciorap prin care iti iese degetul mare-pap medicamente. Chiar sunt obligat sa fiu o vedeta. Cand ma trezesc si inainte de culcare inghit cate un pumn de boambe. Mare parte dintre ele ar trebui sa-mi taie greata … dar totusi scarba care te poate apuca de niste oameni care mai au si tupeul ordinar de a se uita in ochii tai stiind ca in momentul ala prin mintea ta trec numai ganduri criminale … deci da scarba aia nu o rezolva nici metoclopramidul. Un astfel de animal caruia inca nu-i pronunt numele a avut nesimtirea sa ma priveasca senin in ochi si sa ma intrebe, intinand suferinta de ani si ani de zile a parintilor mei :
“Auzi? dar tu pe unde ai fost pe la ce razboi? Parca ai fost la razboi nu?”
-”Nu, eu nu am facut nimic si defapt probabil cineva va intoxicat pentru ca eu am fost doar un biet debutant pus pe un cal mult mai mare decat merita”
Asa stand lucrurile, cred ca zilele astea va exploda mamaliga, voi suferi din cauza operatiei de fiere de o incontinenta si voi sfarsi cacandu-ma pe ei fara regrete. Si poate ca voi incepe sa spun lucrurilor si oamenilor pe nume…ceea ce pana acum am evitat pentru ca spre diferenta de jegurile alea eu am mai mult de 7 ani de acasa. Dar poate ca peste noapte metoclopramidul, trifermentul si alte alea - alea isi vor face efectul si maine cand cu siguranta ma vor suna toti lasii impostori sa-mi spuna sa nu zic nimic Pentru ca-mi fac rau mie le voi da ascultare, dar vreau sa le spun un singur lucru … niciodata nu vor merita stima si respectul meu. In impostura lor poate ca ar trebui sa-i las doar ca astazi simt ca vreau sa spun doamnelor si domnilor sunteti de cacat.
… si pana la urma …

Iar acum sfarsitul e aproape si infrunt cortina finala. Prietene iti spun clar ca imi sustin cauza de care sunt sigur. Am trait o viata plina, am calatorit pe fiecare cale a mea, dar mai mult, mai mult decat atat am facut-o in felul meu.
Regrete am cateva, dar apoi…sunt prea putine pe care sa le mentionez. Am facut ceea ce trebuie sa fac si uite asa am trecut prin toate fara exceptie. Mi-am programat fiecare deplasare si fiecare pas pe care l-am facut pe drumuri laturalnice.
Ah…si, mai mult… mai mult decat atat am facut-o in felul meu.
Da, au fost vremuri sunt convins ca le stii, in care am muscat mai mult de cat am putut inghitii, dar prin toate cu caderi si ridicari am reusit le-am ros si apoi le-am scuipat, am infruntat tot si am stat drept …si stii ceva ?… am facut-o in felul meu.
Am iubit, am zambit si am plans, am avut partea mea la paguba, iar acum cand lacrimile au devenit substitut pentru bucurie ma uit in urma si ma amuz.
Cand ma gandesc ca am fost capabil pentru toate astea si nu intr-un mod rusinos…e clar. A fost in felul meu.
Ce e de fapt… un barbat … daca nu e instare sa se domine pe el atunci probabil nu va avea nimic. Un barbat trebuie sa aibe puterea sa spuna lucrurilor pe nume asa cum le simte si nu intr-un mod in care iar face pe altii fericiti.
Si istoria o va spune. Mi-am asumat toate bunele si relele si pana la urma am mers pe calea mea.
Da, e calea mea.

(Frank Sinatra -” My way”)

PS Nu sunt in depresie, nu sunt emo, nu am tendinte sinucigase… doar atat. Melodia e chiar misto, iar Frank Sinatra mi-a placut tot timpul pentru ca era un barbat cu coaie ( si da pot sa spun cacat si coaie pentru ca oricum sunt doar un necunoscut iar pana la urma nu-mi platesc pudicii cacatul asta de blog). Si daca nu va placut textul ma doare exact in gaura aia pe care o aveti si voi, o tineti bine in pantaloni si aveti impresia ca miroase a primavara dar vine Carpenisan si va spune ca pute.

porniti melodia si pe fundalul ei urmariti clipul 2.

clipul 2.

De cand sunt calator prin blogosfera am vazut si m-am lipit de zeci si zeci de lepse. Nu mi-au placut niciodata. Dar pentru ca nu-mi place nimic mai nou a venit randul meu sa va propun o leapsa. E defapt o provocare.

Am hotarat sa ma scot la vanzare. Asadar oameni buni haideti sa il vindem pe Mile Carpenisan. Oferta trebuie sa atraga moguli plini de sume in valuta greu de pronuntat, babaciuni mostenitoare ale unor celebre familii regale sau poate chiar oameni de rand firesti si naturali ca si mine care si-ar dori un “pet” mai altfel. In shimbul valorilor materiale pe care urmaresc sa le obtin ofer: prieten loial, bun psiholog( usor psihopat), cunostinte in arta jurnalismului, vorbitor de 3 limbi (toate straine pentru mine), specialist in imagine si montaj video, talentat in arta scrisului si candva apreciat, bucatar laudat de toti cei care s-au incumetat sa-mi guste din produse, fost luptator de taekwondo, stiu sa dau cu pumnul, pocnesc mai tare cu piciorul, stiu sa folosesc cam toate armele de foc existente ( cu mici probleme in ceea ce priveste tancul ), pot la orice ora sa sting o tigara cu pusca de la mare distanta, stiu sa crosetez si sa fac goblen, surfer de la 12 ani, cunostinte medicale avansate, posesor de carnet de categoria B din 1993 si a unei masini personale cu dimensiunile unui camion ( a se citi jeep), tatuat in exces, ras in cap, indragostit de muzica si extrem de sentimental ( in schimbul unor sume atractive stiu sa fac si pe romanticul )…prezint urmatoarele defecte: imbatranit inainte de vreme, forjat in 5 razboaie, aspet fizic de criminal proaspat iesit din puscarie, reumatism avansat, o parte din organele interne extrase pe masa de operatie, falimentar, naiv, coleric …

Ei bine, ce ziceti? Pana la urma s-ar putea face si o stire … sunt primul om care din cauza crizei se scoate la vanzare.
PS … ma tot suna un numar de America. Sa fie Bill Gates sau CNN ?
PPS ….pentru disperatii care cred ca vaccinul si pasaportul biometric sunt opera lu’ satana ma ofer sa le iau in locul lor !!! (asta e - last minute)

Probao sam celog zivota da zatvorim oci i da ne gledam ruzne stvari koje su se desile pored mene. Ali danas vise ne mogu da lazem….danas sam tuzan. Trebao bi da budem veseo…danas je nova godina…ali ova nova godina ne moze uopste da me raduje. Necu vise da lazem druge i samog sebe….tesko mi je da vidim moje stare roditelje kako se u nihovim godinama muce da prezive. Ne samo da se muce nego patuju i zbog mene i probaju da mi pomognu taman ondak kad bih ja trebao sa budem pored nih da im skocim u pomoc. Za mene danas nije slavlje ….mogu da se radujem samo zato sto su moij zivi ali ne znam kako mogu pomoci i uvek kada mi traze da im budem blizu ja nadzem razloge da se sakrijem samo zato sto znam da nisam taj covek koij veruju oni da jesam. I da …danas sam tuzan posto danas u ovom prvom danu u novoj godini imam snage da priznam da meni nije do slavlja. Bilo bi razloga za radost kad bi znao da je sve u redu ali necu vise da se lazem…zivot je zajeban i mene vec me stignu stare senke i nemam snage da prevarim. Necu sad od toga da pravim dramu samo ponekad i Mile ima prava da bude tuzan. Nemojete mi suditi ostavite da vreme leci sve i zajedno u tisini da slusamo mojeg Balasevica.

Astazi nu e anul meu nou … astazi sunt trist

Am incercat toata viata mea sa inchid ochii si sa nu ma uit la lucrurile urate care se intamplau in jurul meu. Dar astazi nu mai pot sa mint … astazi sunt trist. Ar trebui sa fiu vesel astazi e anul nou … doar ca acest an nou nu are cum sa ma bucure. Nu mai vreau sa-i mint pe altii si nici sa ma mint pe mine … mi-e greu sa-mi vad parintii batrani chinuindu-se sa supravietuiasca. Nu numai ca se chinuie ei, dar sufera si pentru mine incercand sa ma ajute tocmai atunci cand eu ar trebui sa fiu langa ei si sa le sar in ajutor. Pentru mine astazi nu e sarbatoare … pot sa ma bucur numai pentru ca ai mei sunt vii, doar ca nu stiu cum as putea sa-i ajut si de fiecare data cand imi cer sa le fiu aproape eu gasesc motive sa ma ascund doar pentru ca sunt constient ca nu sunt omul care ma cred ei a fi. Si da astazi sunt trist pentru ca in prima zi a noului an am puterea sa recunosc ca nu imi arde de sarbatoare. Ar fi motive de bucurie daca as stii ca toate sunt la locul lor, doar ca nu mai vreau sa mint si da viata e fututa rau, iar pe mine incep sa ma ajunga din urma umbrele trecutului si chiar nu mai am putere sa pacalesc pe nimeni. Nu vreau acum din toate astea sa fac vreo drama, doar ca uneori si Mile are dreptul sa fie trist. Nu ma analizati si nu ma judecati. Sa lasam timpul sa le vindece pe toate si ascultati-l pe Balaseviciul meu.
PS Traducerea a fost executata la cererea expresa a celor care au sarbatorit revelionul acum 2 saptamani si nu pricep o iota din limba sarba.

Atata l-am cautat si pana la urma l-am gasit. Stiam eu ca am un biletel pe care am scris numele lu’ neamtu’ ala ce imi tot ascunde blogu. Dar nu mai stiam unde e hartia cu numarul lui sa il sun sa il intreb unde l-a ascuns. Am gasit-o si am format:

-Alio herr Alzeimer?
-Ja..?!?
-Mile aici … da da …sarb din ala de v-o facut de cacat cu reich-ul vostru acu vreo cateva zile prin anii ‘40. Auzi mai unde fuhrer-ul meu ai pus parolele de la blog ca asteapta astia cate un comunicat de la mine si Goebbels s-o ascuns si el ca nici pe ala nu’l mai gasesc…..?????

Africana - Rehus-Beal-Ledeats
Albaneza - Gezur Krislinjden
Araba - Idah Saidan Wa Sanah Jadidah
Argentiniana - Felices Pasquas Y felices ano Nuevo
Armeana - Shenoraavor Nor Dari yev Pari Gaghand

Basca - Zorionak eta Urte Berri On
Bengali - Shubho Barodin
Braziliana - Boas Festas e Feliz Ano Novo
Bulgara - Tchestito Rojdestvo Hristovo. Tchestita Koleda

Catalana - Bon Nadal i un Bon Any Nou
Ceha - Prejeme Vam Vesele Vanoce a stastny Novy Rok
Chineza (dialectul cantonez) - Gun Tso Sun TanGung Haw Sun
Chineza (dialectul mandarin) - Kung His Hsin Nien bing Chu Shen Tan
Coreeana - Sung Tan Chuk Ha
Corsicana - Pace e salute
Croata - Sretan Bozic i Nova Godina

Daneza - Glaedelig Jul

Ebraica - Moadim Lesimkha. Shana Tova
Engleza - Merry Christmas

Finlandeza - Hyvää Joulua or Hauskaa Joulua
Franceza - Joyeux Noël

Galeza - Nollaig chridheil agus Bliadhna mhath ur
Germana - Froehliche Weihnachten
Greaca - Kala Christougenna Kieftihismenos O Kenourios Chronos

Indoneziana - Selamat Hari Natal
Irlandeza - Nollaig Shona Dhuit
Italiana - Buon Natale

Japoneza - Shinnen omedeto. Kurisumasu Omedeto

Latina - Natale hilare et Annum Nuovo
Lituaniana - Linksmu Kaledu

Macedoneana - Streken Bozhik
Maghiara - Kellemes Karacsonyiunnepeket
Malteza - Nixtieklek Milied tajjeb u is-sena t-tabja
Mandarina - Kung His Hsin Nien bing Chu Shen Tan
Mongoleza - Zul saryn bolon shine ony mend devshuulye

Norvegiana - God Jul og Godt Nyttår

Olandeza - Vrolijk Kerstfeest en een Gelukkig Nieuwjaar

Poloneza - Wesolych Swiat Bozego Narodzenia
Portugheza - Boas Festas e Feliz Ano Novo

Rusa - Pozdrevlyayu s prazdnikom Rozhdestva is Novim Godom

Sarba - Hristos se rodi
Scotiana - Nadolig LLawen a Blwyddyn Newydd Dda
Slovena - Screcno Novo Leto. Vesele Bozicne
Somaleza - Ciid wanaagsan iyo sanad cusub oo fiican
Spaniola - Feliz Navidad
Suedeza - God Jul och Gott Nytt År
Sudaneza - Wilujeng Natal Sareng Warsa Enggal

Turca - Noeliniz Ve Yeni Yiliniz Kutlu Olsun

Ucrainiana - Veseloho Vam Rizdva i Shchastlyvoho Novoho Roku

Vietnameza - Chuc Mung Tan Nien