Stiu ca sunteti jurnalisti, bloggeri, oameni cu pareri, moguli. Ei bine tuturor va adresez o provocare astazi ( 04.02.2010 ) si nu o leapsa care poate fi ignorata sau nu. Va provoc sa fiti oameni si sa o demonstrati macar o saptamana in fata tuturor celor de la care aveti pretentia sa va citeasca. In fiecare zi va provoc sa faceti cate o fapta buna astfel incat peste o saptamana sa vad de la toti 7 povesti care sa descrie pataniile ce i-au facut sa se simta din nou oameni printre oameni. Pentru ca nu sunt un lacheu ma supun aceluiasi test si alaturi de mine sotia mea va trece probele de foc. O sa venim si noi cu povestile noastre si sper din suflet sa nu mancati cacat, sa o faceti pe bune nu de alta dar stiu ca peste 7 zile va veti simtii mult mai lipsiti de toxinele unei vieti banale intr-o Romanie de doi lei.
PS Ma astept la multe, multe cisterne de Uniunea Europeana varsate in gura mea de catre unii si de catre altii, dar sa stiti ca gura aia a facut-o mama care e o Doamna!
February 4th, 2010 at 11:24 am
Social comments and analytics for this post…
This post was mentioned on Twitter by MileCarpenisan: hai la treaba ! http://bit.ly/b00UBx...
February 4th, 2010 at 12:52 pm
parerea mea e ca ii prea scurta perioada… lasa si tu o luna, ca eu am cam terminat cu faptele bune pe luna februarie. daca fac mai multe de atat risc sa devin zana - anonim, as you promissed
February 4th, 2010 at 4:07 pm
Am maturat in fata apartamentului si pana la etajul 4. Am curatat toate florile ambientale de frunzele uscate. Am bagat in apartament cei 2 ficusi ofiliti pentru a-i inlocui cu cativa puieti de curmali verzi. Sper eu ca am ajutat-o in felul acesta pe tanti aia draguta care intotdeauna cand matura scara si ma intalneste ma intreaba cat e ceasul. Pentru ca vad ca nu va da afara din casa pofta de fapte bune si pentru ca scarbit constat ca nu stiti altceva decat sa va dati mari filantropi pe bloguri sarind in sprijinul unor cauze nobile doar pentru a va face reclama gratuita la sufletul mic, va spun doar ca o fapta buna nu trebuie intotdeauna sa inceapa cu cuvantul cancer si sa se termine cu zerourile unui cont deschis intr-o banca. O fapta buna e cea pe care ar trebui cu totii sa o facem zilnic, cu zambetul pe buze si cu aceeasi satisfactie cu care am salva viata unui om. As vrea sa va vad fiind capabili sa faceti lucruri marunte care la finalul zilei cand inchideti ochii inainte de a adormii sa vedeti linistea aceea atat de necesara ingerilor care va pazesc stiind ca lucrurile marunte au fost de fapt atat de mari pentru altii. Daca voi nu veti povesti fiecare lucru marunt, fiecare fapta mica oamenii poate vor uita cum e aia sa faci bine. Ganditi-va ca poate de noi toti depinde sa ii invatam pe oameni sa redevina oameni.
PS Nu ma voi opri doar la atat si chiar daca ar fi sa ma chinui astazi voi face tot posibilul sa mai fac macar o fapta buna.
Va multumesc
February 5th, 2010 at 1:29 am
Mile, ai perfecta dreptate. Din pacate… Din gura toti facem fapte mari, e usor sa dai un click, mai greu este sa trecem si la fapte… ei, atunci, ba nu avem timp, ba ne ia cu dureri de cap, ba e iarna si a nins prea mult… ma uit in fiecare zi la cei care isi curata masina si ies cu ea din parcare, dar nu ar da cu lopata 1 m mai incolo. Ba chiar o arunca in strada, pe acolo pe unde trec pietonii aia “prosti”. Cat despre faptele bune, eu continui sa le fac fara sa ma laud cu ele, fara sa astept multumiri, din respect pentru Divinitate si pentru… mine. De aceea lucrez intr-o fundatie, ca sa ajut… oricum, iti doresc din suflet ca puterea exemplului tau sa topeasca indiferenta celor din jur.
March 22nd, 2010 at 7:42 am
invatat o multime
March 22nd, 2010 at 5:06 pm
[...] pe blogul său.Cine ce vroia să fie?Om de zăpadă.De ce mi-a plăcut mentalitatea sa?Pentru că ne provoca pe toţi.pentru că avea insulte interesante,pentru că P. ar fi mândră de postul ăsta,pentru [...]
March 22nd, 2010 at 10:41 pm
Mile Carpenisan, ai fost un om bun, iar in cinstea ta voi incerca, pe cat posibil, sa fac cate o fapta buna in plus, in fiecare zi pentru tot restul zilelor mele, oricat de mica ar fi aceea, conform cu puterile mele.
Dumnezeu sa te odihneasca in pace.
http://www.youtube.com/watch?v=OOOoQ39HJbc
March 22nd, 2010 at 10:50 pm
offf mile!! de ce nu te’am “cunoscut” mai demult!!???
March 23rd, 2010 at 12:07 am
Mile.. m-am trezit cu o strangere de inima citind stirea despre tine.. stire ce ne indemna sa donam sange A2.. si m-am trezit intrebandu-ma daca am pozitiv sau negativ.. asta a fost alaltaieri.. Si astazi vad notificarile din mail.. si pe jumatate “Jurnalistul Mile Carpenisan..”
N-a trebuit sa mai dau click pe linkul de presa.. am stiut si totusi m-am rugat sa nu fie adevarat.. Aceeasi strangere de inima am avut-o cititnd despre boala maestrului Dinica, cu aceeasi teama deschideam mailul.. si cu acceasi strangere de inima si Doamne-ajuta inainte de a privi stirile, in fiecare zi, am intampinat si vestea ca ingerii ce traiesc printre noi s-au mai umputinat cu unul.. Ma doare inima si ma rog ca locurile spre care ai plecat sa te intampine impacat..
March 23rd, 2010 at 11:20 pm
Drum bun, Mile! Dumnezeu sa-ti fie aproape. Ne vei lipsi. Tu vei ramane cel mai bun exemplu menit sa explice notiunea de reporter…
April 1st, 2010 at 1:02 pm
Sting lumina pe casa scarii [intr-un bloc de 10 nivele prevazut cu luminatoare (geamuri) la (aproape) fiecare etaj]in fiecare zi dimineata, cand plec la serviciu, si in timpul zilei (cand o gasesc aprinsa de unii care nu stiu ca ce ora apune soarele!).
Nu fac risipa de apa, energie electrica s.a. nici acasa, nici la serviciu, nici in alte locuri publice sau nu.
La serviciu nu arunc deseurile reciclabile in cosul de gunoi din birou (cum fac altii), ci in cutiile speciale pentru deseuri reciclabile.
Cand merg in natura nu arunc resturile pe jos, ci le iau inapoi in rucsac / masina etc.
Nu vorbesc de sus cu cei care nu au avut ocazia (banii?) sa absolve univatamant superioare.
April 1st, 2010 at 8:37 pm
azi, 01 aprilie 2010 am primit de la sotia mea pagina 7 din ziarul Jurnalul National cu o provocare de 7 stele. Cat de simplu e sa fim, de fapt acesta este sensul vietii si toti stim asta dar parca da tembelismul in noi cand vine vorba de punerea in practica.
Am vazut filmul 2012, un film cu foarte multa actiune si exces de efecte speciale dar un lucru mi-a ramas intiparit in memorie : “ATUNCI CAND VOM DEVENI INDIFERENTI UNII FATA DE ALTII, LUMEA NOASTRA VA LUA SFARSIT” - cat adevar. Noi suntem experti in a ne face rau cu mana noastra, dar oare de ce nu facem in fiecare zi ceva bun pentru cel de langa noi nu doar 7 zile, ca experiment, ci toata viata………….
E greu uneori sa facii ceea ce ar trebui sa faci de fapt……
CONDOLEANTE PENTRU FAMILIE, RESPECT PENTRU UN OM DEOSEBIT
April 1st, 2010 at 11:10 pm
[...] 2 februarie OMUL Mile Carpenisan ne-a provocat pe toti sa facem fapte bune… Acum, dupa ce Mile s-a dus, cei care mai au o urma de umanitate [...]
April 2nd, 2010 at 8:23 pm
Rest in peace, Mile…
April 2nd, 2010 at 8:44 pm
[...] încetat din viaţă acum câteva zile, având vârsta de 34 de ani, a lansat în februarie 2010 o leapşă pe blogul său. În ceea ce priveşte leapşa, cuvintele lui au fost [...]
April 5th, 2010 at 12:28 pm
[...] Este ultima dorina a lui Mile Carpenisan, jurnalist care si-a dus traiul in zonele fierbinti ale lumii, in zonele din care oamenii fugeau, in zone in care suferinta si dezastrul se cuibarea in liniste. Din Irak pana la inundatiile din Romania, Mile a fost peste tot dar azi el nu mai este printre noi, si totusi, bolnav fiind, ultima lui dorinta a fost ca noi sa fim oameni. Clik aici pentru a accesa blogul lui [...]
April 6th, 2010 at 10:51 am
Am postat un raspuns saptamana trecuta. Initial a aparut pe site. Astazi nu il mai vad postat. Se “ocupa” cineva de acest site in continuare? Acea persoana care se ocupa cred ca a considerat ca cele anumerate de mine nu erau fapte bune. De ce? Pacat. Cred ca dl. Carpenisan nu ar fi sters postarea mea.
April 9th, 2010 at 12:18 am
[...] E Vinerea Izvorului Tamaduirii din Saptamana Luminata! Si-mi aduc aminte, ca n-am cum uita … de cuvintele Omului Mile, Mile Carpenisan: [...]
April 9th, 2010 at 12:21 pm
Dar nu se spune ca faptele bune nu trebuiesc povestite? nu devenim farisei?!
Am putea deschide un blog pentru faptele noastre rele de care ne este rușine? am avea curajul mărturisirii lor?!
….Da, ma străduiesc în fiecare clipa sa nu fac vreo fapta rea; nu cred ca reușesc, dar îmi dau silința; Ultima fapta buna:
-am condus o prietena la gara; din tren a coborât o mama cu 3 copii micuți; o geanta mare; un copil ducea o cutie cadou; m-au întrebat cum ajung la Spitalul Sf. Spiridon; erau f departe, au coborât greșit; am încercat sa le arat; când mi-am dat seama cit de complicat e sa le explic d-apoi sa ajungă ei, am oprit un taxi, l-am plătit și i-am trimis acolo; e puțin, știu, dar erau atât de mici copiii și gentoiul ala atât de mare…
Poate mâine voi face mai mult..
April 11th, 2010 at 7:44 pm
Fara sa stiu de aceasta provocare,obisnuiesc sa stau de vorba cu un om simplu,zambitor si plin de bunatate, care aduna carucioarele din fatza unui supermarket.Cand dau mana cu el,la plecare, pun si o bancutza de 5 E pe care o aveam pregatita din timp si plec imediat apoi, pt ca multumirile lui ma misca pana la lacrimi…Suntem straini,mutati de curand, dar el a intuit singuratatea din jurul meu si mi-a adresat de la inceput saluturile si intrebarile despre sanatate in engleza
April 12th, 2010 at 8:54 am
Doamne, Mile, unde ai plecat si cand ? Citesc si nu-mi vine sa cred….Fapte bune, da, e vremea lor mai mult ca oricand.In aceste zile cand primesti un pumn (ce zic eu, mult mai multe…poti muri chiar) daca traversezi mai incet stada pe trecerea de pietoni, daca nu mergi mai repede pe sosea, daca tusesti mai tare in casa….ceea ce ne “pui” tu sa facem este o treaba de inger. Dar, uite ca oamenii mai fac si astfel de treburi, din fericire mai sunt si “oameni frumosi”, sa speram ca-i vom descoperi pe toti si vom avea speranta sa mergem mai departe. Sa ma gandesc ce fapte bune am facut si sa-mi fac lista pentru saptamana asta. Nu stiu daca sunt fapte demne de a le enumera, ele fac parte din cotidian : am zambit tuturor oamenilor cu care am vorbit (colegi de servici sau noi colegi si profesori de curs), i-am dat sorei mele inca un cadou de ziua ei si bineinteles un buchet de flori, am sunat-o in fiecare zi pe mama la telefon, am incurajat o prietena care are nevoie de asa ceva (cu altceva nu o pot ajuta inca), i-am sunat pe cei care sunt dragi sufletlui meu pentru a-i auzi cu ocazia sarbatorilor de Paste.
Uite, povestindu-va, imi dau seama ca nu nimic nu poate fi trecut la fapte bune, notabile.Am sa cuget si va mai scriu
TREBUIE sa fac niste fapte bune
April 23rd, 2010 at 2:26 pm
Am pierdut un punct de reper, un om cu un suflet mare, un adevarat ziarist si profesionist. La numai 34 de ani, fostul corespondent de razboi, Mile Carpenisan a decedat la Timisoara. Mile, te urmaream cu sufletul la gura, la TV si abia asteptam sa te intorci cu bine, acasa.
Ani din viata ta, i-ai petrecut transmitand din zone de conflict. Ai fost tare, destinul te-a ajutat si de fiecare data, te-ai intors acasa intreg si nevatamat. De data aceasta, insa, destinul nu a mai fost de partea ta. Mile, iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru noi, noi, telespectatorii tai.
Iti multumesc pentru tot ceea ce ne-ai transmis, dincolo de stiri, si anume curajul si demnitatea cu care iti faceai meseria. O meserie, atat de blamata de unii, dar atat de iubita de tine.
Prin disparitia ta, eu ca telespectator si ziarista, am pierdut un punct de reper, un om la care ma raportam mereu cand venea vorba despre ce inseamna sa fii corespondent de razboi. Am pierdut un om de mare valoare care si-a facut meseria, pana in ultima clipa, cu demnitate, cu daruire, cu respect fata de oameni si suferintele lor.
Drum bun, suflet curat si fie ca Dumnezeu sa fie alaturi de tine, in marea trecere spre infinit. Drum bun, colega! Acum, in aceste dureroase momente, imi aduc aminte de un citat din Raport catre El Greco:” Doamne, sunt un arc in mainile tale. Intinde-ma si daca ma rup, cu atat mai bine!”
Drum bun, Mile si…asteapta-ne, pe noi, toti cei care te-am iubit, respectat si admirat! Intr-o zi, vom veni la tine!
Alexandra Mihai,
ziarista,
Montreal, Canada
April 23rd, 2010 at 5:20 pm
In urma cu doua luni mi-am reintalnit un fost prieten, prieten cu care am avut cea mai frumoasa poveste de dragoste cu multi ani in urma, langa care am trait, in plenitudinea ei, adevarata iubire! Era palid si cu o fata terna! Cu toate acestea s-a bucurat mult sa ma revada, sa stam de vorba. Sclipirea din ochi se facu vazuta dupa un schimb de vorbe, de amintiri. Si, pe masura ce vorbeam mai mult, ochii lui prindeau viata, fata lui se insenina. Grijile si problemele erau undeva departe, framantarile erau lasate in urma, pentru ca, ZAMBEA! Si are zambetul cel mai frumos din lume, are zambetul dragostei, zambet ce m-a facut sa il sarut… si … deodata un clikc declansat de iubirea la fel de prezenta, ne facu sa intelegem ca ne pierdusem intr-o lume straina. In ziua aceea i-am daruit iubitului meu sansa la cel mai frumos zambet. Si totul dintr-o simpla intalnire.Ce este viata fara iubire? Nu e nimic! Iubirea e viata şi viata-i iubire!
April 25th, 2010 at 12:48 am
[...] gura mea de catre unii si de catre altii, dar sa stiti ca gura aia a facut-o mama care e o Doamna! http://milecarpenisan.ro/2010/02/va-provoc/ La prima mana as fi zis sa scriem pe blogul lui, dar nu mai are cine sa ne dea accept la [...]
April 28th, 2010 at 8:22 pm
Buna seara
Nu pot crede ca suntem asa de rai , nu cred ca trebuie sa moara cineva , sa ne provoace cineva, sa ne propuna cineva sa facem o fapta buna sau chiar mai multe.
Fiecare dintre noi face fapte bune zilnic. Poate faptul ca nu ,,strigi” la angajatii tai si faci unele lucruri pe care trebuie sa le faca ei este o fapta buna , asta se intampla aproape zilnic.
Faptul ca azi am dus o doamna cu un copil ,,la ocazie” , pe drum am aflat ca tocmai i-a murit mama cu care ieri a vorbit la telefon mai bine de o jumatate de ora si nu i-a spus ca e grav bolnava iar la coborare copilasul foarte simpatic mi-a intins ceva banuti i-am spus sa-si cumpere ceva a fost o alta fapta buna. Chiar si prin faptul ca la o intersectie foarte circulata am lasat sa treaba ambulanta chiar daca nu era cu girofar sau sirene pornite cred eu ca a fost o alta fapta buna.
Sa nu imi spuneti ca pana acum nu ati facut lucruri bune ? Nu vreau sa cred acest lucru . Fiecare dintre noi face lucruri bune dar rautatea din noi ne face sa le vedem doar pe cele ,,rele” .
DORMI IN PACE Mile si de acolo de sus sa veghezi la binele familiei si prietenilor tai si apoi poti sa indrepti un ochi si spre noi spre ceilalti
Numai bune !!!!!!!
May 9th, 2010 at 4:07 am
[...] Nu Stop Boc! ci Start Joc: Redresare prin progres! Dle Voiculescu cred ca trebuie sa luam cu totii in serios provocarea fostului dvs. angajat Mile Carpenisan: Va provoc! [...]
May 17th, 2010 at 10:17 pm
Iti simt lipsa, Mile! Din acest dor de un om cu care am lucrat o perioada in antena1, am reintrat pe site-ul tau. Pe oamenii buni avem tendinta de a-i cauta mereu… Daca ai fi aici, ti-as povesti cum sunt eu prietena tuturor animalelor pe care altii nu le iubesc, sau a copiilor pe care ceilalti ii refuza si, de ceva vreme incoace sau poate dintotdeauna, dar poate acum am realizat, sunt si prietena melcilor. Spun asta pentru ca ii adun dupa fiecare ploaie si ii intorc in iarba..departe de pasii oamenilor carora nu le pasa@
May 18th, 2010 at 9:51 am
[...] Va provoc! [...]
May 18th, 2010 at 6:39 pm
[...] (http://milecarpenisan.ro/2010/02/va-provoc) [...]
May 25th, 2010 at 9:48 pm
[...] Mile Carpenisan † Daca ti-a placut acest articol te poti abona la feed-ul RSS al acestui blog. Nu stii [...]
August 6th, 2010 at 8:47 am
Imi doresc ca oamenii sa continue sa povesteasca aici despre faptele lor bune.