Am ajuns din nou sa traiesc un moment care-mi provoaca sila. Eu cu greata nu ar trebui sa am nici un fel de probleme pentru ca avand in istoricul medical o operatie -deloc fericita in urma careia mi-a fost scoasa fierea, iar prietenul meu care-si plimba bisturiul pe la mine prin abdomen a mai fost nevoit saracul sa si carpeasca un coledoc spart care arata ca un ciorap prin care iti iese degetul mare-pap medicamente. Chiar sunt obligat sa fiu o vedeta. Cand ma trezesc si inainte de culcare inghit cate un pumn de boambe. Mare parte dintre ele ar trebui sa-mi taie greata … dar totusi scarba care te poate apuca de niste oameni care mai au si tupeul ordinar de a se uita in ochii tai stiind ca in momentul ala prin mintea ta trec numai ganduri criminale … deci da scarba aia nu o rezolva nici metoclopramidul. Un astfel de animal caruia inca nu-i pronunt numele a avut nesimtirea sa ma priveasca senin in ochi si sa ma intrebe, intinand suferinta de ani si ani de zile a parintilor mei :
“Auzi? dar tu pe unde ai fost pe la ce razboi? Parca ai fost la razboi nu?”
-”Nu, eu nu am facut nimic si defapt probabil cineva va intoxicat pentru ca eu am fost doar un biet debutant pus pe un cal mult mai mare decat merita”
Asa stand lucrurile, cred ca zilele astea va exploda mamaliga, voi suferi din cauza operatiei de fiere de o incontinenta si voi sfarsi cacandu-ma pe ei fara regrete. Si poate ca voi incepe sa spun lucrurilor si oamenilor pe nume…ceea ce pana acum am evitat pentru ca spre diferenta de jegurile alea eu am mai mult de 7 ani de acasa. Dar poate ca peste noapte metoclopramidul, trifermentul si alte alea - alea isi vor face efectul si maine cand cu siguranta ma vor suna toti lasii impostori sa-mi spuna sa nu zic nimic Pentru ca-mi fac rau mie le voi da ascultare, dar vreau sa le spun un singur lucru … niciodata nu vor merita stima si respectul meu. In impostura lor poate ca ar trebui sa-i las doar ca astazi simt ca vreau sa spun doamnelor si domnilor sunteti de cacat.
… si pana la urma …
Iar acum sfarsitul e aproape si infrunt cortina finala. Prietene iti spun clar ca imi sustin cauza de care sunt sigur. Am trait o viata plina, am calatorit pe fiecare cale a mea, dar mai mult, mai mult decat atat am facut-o in felul meu.
Regrete am cateva, dar apoi…sunt prea putine pe care sa le mentionez. Am facut ceea ce trebuie sa fac si uite asa am trecut prin toate fara exceptie. Mi-am programat fiecare deplasare si fiecare pas pe care l-am facut pe drumuri laturalnice.
Ah…si, mai mult… mai mult decat atat am facut-o in felul meu.
Da, au fost vremuri sunt convins ca le stii, in care am muscat mai mult de cat am putut inghitii, dar prin toate cu caderi si ridicari am reusit le-am ros si apoi le-am scuipat, am infruntat tot si am stat drept …si stii ceva ?… am facut-o in felul meu.
Am iubit, am zambit si am plans, am avut partea mea la paguba, iar acum cand lacrimile au devenit substitut pentru bucurie ma uit in urma si ma amuz.
Cand ma gandesc ca am fost capabil pentru toate astea si nu intr-un mod rusinos…e clar. A fost in felul meu.
Ce e de fapt… un barbat … daca nu e instare sa se domine pe el atunci probabil nu va avea nimic. Un barbat trebuie sa aibe puterea sa spuna lucrurilor pe nume asa cum le simte si nu intr-un mod in care iar face pe altii fericiti.
Si istoria o va spune. Mi-am asumat toate bunele si relele si pana la urma am mers pe calea mea.
Da, e calea mea.
(Frank Sinatra -” My way”)
PS Nu sunt in depresie, nu sunt emo, nu am tendinte sinucigase… doar atat. Melodia e chiar misto, iar Frank Sinatra mi-a placut tot timpul pentru ca era un barbat cu coaie ( si da pot sa spun cacat si coaie pentru ca oricum sunt doar un necunoscut iar pana la urma nu-mi platesc pudicii cacatul asta de blog). Si daca nu va placut textul ma doare exact in gaura aia pe care o aveti si voi, o tineti bine in pantaloni si aveti impresia ca miroase a primavara dar vine Carpenisan si va spune ca pute.
porniti melodia si pe fundalul ei urmariti clipul 2.
clipul 2.
). Si m-am intors toamna tarziu din nou la Timisoara. Am zis ca nu ajunge si am plecat la patria de suflet. Am fost in Serbia la Beograd la Novi Sad. Apoi am fost cu gasca la Jimbolia sa ne cante un sarb si un tigan de revelion. Pe tigan l-am si pupat la trecerea dintre ani sa imi fie cu noroc. Am zis ca nu e de ajuns si in ianuarie am mers pe munte. Printre zapezi dracusorii mi-au zis ca o venit sorocul. Am trezit-o pe a mea din somn la 4 dimineata si am anuntat-o ca ne casatorim. De Dragobete am facut -o. Apoi am zis ca nu e destula nebunie in viata mea si am decis la sfatul lui tata sa imi deschid o agentie de turism sa vand tara pe care o stiu atat de bine - Muntenegru. Am facut-o. Am deschis agentia care cum putea sa se numeasca altfel decat …Crazy Holidays. Am vandut Muntenegru. Am dus sute si sute de turisti romani. Am stat langa ei. Am transpirat si m-am batut cu mafia turismului pentru ei. Le-am inghitit mutrele si figurile de locatari la garsoniera cu pretentii de palat. I-am iubit pe fiecare in parte asa cum erau si nu m-au suparat nici cei care si-au facut un tel din a face figuri constant pentru ca asa cred ei ca da bine sa te pisi pe omul care se zbate pentru tine. Am tinut la toti pntru ca faceau parte dintr-un proiect pe care il iubesc. Acest Crazy Holidays. Prin agentia asta am reusit sa vad si oameni care mi-au zambit din nou si care au fost satisfacuti si placut impresionati si care sigur vor reveni cu noi in Muntenegru. Au fost oameni care au scos acel sincer WOW pe gura sau mai mult au zis si Multumesc. Pentru ei si nu numai am zis ca ii las pe dracusori sa isi faca din nou de cap acum ca sunt odihniti.
