utopii f. 1) proiect privind constituirea unei societăti ideale, fără a tine cont de legitătile obiective de dezvoltare a societătii umane; plan irealizabil al unei societăti. 2) intentie fantezistă; ideal iluzoriu. [g.-d. utopiei] <fr. utopie

Nu pot sa ma abtin desi toti mi-o recomanda. Rad sarcastic de fiecare data cand vad un Jolly Joker. E cartea care se potriveste in orice combinatie si fraierul care-si doreste sa fie clovnul oricarui Rege. E primul care la o tigara va demonta ca pe un lego talpile pe care le-a lins si va ridica in slavi noua comanduire in fata unor oameni pe care ii detesta dar despre care spera ca vor fi puntea  spre o viata la fel de linistita pe podelele din fata tronului.

P.S. Oare cat de multi clovni sunt disponibili acum la curtea regala?

P.P.S. Mi-a soptit o pasarica - TOTI. 

Nu am fost niciodata un om al curtii de aceea nu vad de ce pot sa ma incadrez atat de bine in categoria celor proscrisi.Ma uit de undeva din padurea indepartata de Regat la tot ce se intampla intre zidurile acestuia. Primesc dinauntru din cand in cand sageti. Unele ma nimeresc si ma doare altele se infig in pom si poarta cate un mesaj e singura cale sa aflu ce mai e nou cu oamenii pe care de fapt ii slujesc cu atata credinta de o viata. Au trecut aproape 10 ani de cand am ales sa raman in afara cetatii pentru a nu ma schimba intrand in maruntaiele unei caste cu reguli si simpatii prestabilite . De acolo din adapostul pe care mi-l oferea departarea sesizam zilnic cat de frumoasa e padurea si ce urat miroase cetatea. Am stat mereu cu ochii atintiti in zidurile ridicate parca in ciuda mea in jurul acelei comunitati inchise care slujea direct aceeasi stapani supremi. M-am vazut un Robin Hood in izmene, un cersetor cu pantalonii rupti in fund si printul salvator in situatiile in care nimeni nu mai putea face fata zmeului urat. M-am gandit atunci ca de fiecare data cand vad o nedreptate scot sabia si lovesc fara mila. Dar doar in situatia in care e vorba de altcineva. Din ascunzisul meu facut doar din frunze si crengi cazute in toamna deloc sigur urmaresc cu dezgust ce se intampla in Regat. Singur fiind ca intotdeauna incerc sa gasesc explicatia unor cuvinte intrate de mult in istorie : “Regele e mort -traiasca regele”.

Am vrut initial sa va povestesc despre lachei si botanisti. Doua calitati mereu acceptate la curtile inalte. Mi-a fost scarba si m-am oprit. Va voi spune acum de acolo de unde banuiesc ca ati inteles ca sunt parerea mea despre sforari si despre clientii lor. In mintea mea mica si poate plina de lacune si intoxicari vad un sforar ca fiind omul care sta pe un scaun si impleteste mai multe fire din lana pana cand obtine sfoara care ii va facilita o noua legatura. Cu cat impleteste mai multe sfori si trage de ele in toate directile cu atat produsul final are sanse sa devina mai rezistent si sa-i confere mai multa siguranta. Clientii sforarilor din toate curtile regale sunt chiar cei ce stau efemer pe tron. Uneori ei se lasa convinsi din dragoste pentru botanica de catre cei ce trag de sfori. Acestia din urma spun ca daca vor folosi produsul lor vor putea admira la final trandafiri perfecti, rasaduri de calitate si se vor putea lauda cu o gradina plina cu plante minunate. Mai sper inca din spatele buruienilor dupa care m-am ascuns ca tocmai aceia care isi doresc o gradina minunata vor avea suficienta personalitate si putere sa refuze serviciile sforarilor si sa constientizeze faptul ca trandafirii cei mai frumosi sunt cei salbatici. Mai trebuie si sa constientizeze ca ce mai servili lachei vor fi primi care vor spune si in cazul lor : ”Regele e mort-traiasca regele”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=EU9L7qQJuCw]

Actiune desfasurata de lucratorii Sectiei 3 Politie Timisoara in data de 18.10.2007
[ Diverse ]
Pentru asigurarea unui climat de siguranta civica, de liniste sociala in randul cetatenilor, de contracarare a fenomenului infractional si in vederea asigurarii unui climat de ordine si siguranta civica normala, s-a desfasurat o razie cu efective din cadrul Sectiei 3 Politie Timisoara, urmarindu-se: 1. identificarea, retinerea si incarcerarea in arestul I. P. J. Timis a persoanelor urmarite local si general in temeiul legii; 2. identificarea si retinerea persoanelor despre care se detin date sau probe ca au comis fapte penale si se sustrag urmaririi penale; 3. identificarea si conducerea la sediul sectiei in vederea cercetarii si luarii masurilor legale a persoanelor care practica prostitutia, cersetoria, vagabondajul sau jocurile de noroc; 4. identificarea persoanelor care locuiesc ilegal sau care nu-si justifica prezenta in anumite imobile de pe raza sectiei. Etapa a doua a raziei s-a desfasurat intre orele 14:30 – 16:00, si s-a actionat in echipe pentru asigurarea prezentei elementului politienesc in strada, in vederea prevenirii si descurajarii faptelor de incalcare a legii si pentru verificarea modului de respectare a prevederilor privind activitatea de comert in piete si standurile stradale, a modului de respectare a prevederilor legale de catre unitatile de alimentatie publica care desfac bauturi alcoolice, precum si a unitatilor de internet si jocuri electronice.
Etapa a treia a raziei s-a desfasurat intre orele 20:30 – 22:00, si s-a actionat in barurile si cluburile de internet de pe raza sectiei, avandu-se in vedere respectarea programului de functionare a unitatilor, pastrarea linistii locatarilor din imediata apropiere a acestor localuri, identificarea persoanelor pretabile la comiterea de fapte antisociale, persoane care se sustrag urmaririi penale, urmariti in temeiul legii. In prima etapa au fost legitimate 36 persoane, fiind conduse la sediul sectiei 20 din care 8 au fost amprentate si fotografiate; au fost aplicate 20 sanctiuni contraventionale in valoare de 1.675 de lei. In etapa a doua a raziei s-a actionat in pietele Iosefin, Doina precum si in bazarele din Zona Brancoveanu, Bdl. Dambovita, str. A. Ipatescu ocazie cu care au fost legitimate 24 persoane si au fost aplicate 19 sanctiuni contraventionale in valoare totala de 4.400 lei. In etapa a treia au fost legitimate un numar de 23 de persoane, 10 fiind conduse la sediul sectiei acestea si fiind sanctionate contraventional; a fost depistat un urmarit international. Au fost aplicate 39 de sanctiuni in valoare de 7.845 de lei.
EXEMPLE:
A fost depistat, identificat si depus in arestul I. P. J. Timis O. Constantin, de 32 de ani, domiciliat in comuna Ungurasi, judetul Cluj, care in urma verificarilor s-a stabilit ca este urmarit general si international, acesta avand de executat o pedeapsa privativa de libertate de 10 luni pentru comiterea infractiunii de trecere frauduloasa a frontierei de stat.
A fost depistata numita S. Maria, de 30 de ani, cu domiciliul in Baia Mare, care, in timp ce se afla la intersectia str. C. Porumbescu cu str. C. Brancoveanu din municipiu a apelat la mila publica. Persoana in cauza a fost sanctionata contraventional cu amenda in cuantum de 100 de lei.

Introdus de: sub insp Ioana Preda

http://www.youtube.com/watch?v=uRtpoS7BcLc

DEMISIE OFICIALA
    Subsemnatul, Mile Carpenisan, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
    Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani jumate, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare
usurinta.
   Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
   Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
   Vreau sa cred sincer ca bomboanele  sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
   Vreau sa stau intins la umbra unui copac,cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
   Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci  cand tot ce  stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
   Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu  stiam cat de putine stiam.
   Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la cornet.
   M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
  Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
  Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor  de ocazie.
  Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
  Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Ghita repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de  familie, fara violenta implicita  la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului “Speranta”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului  si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din  ramuri si frunze de fag, in spatele garajului.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de anatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a  inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci  cand o sa fiu intrebat: “Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de  avioane.   Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
  Gata, stop, cedez! emisionez din functia de ADULT.
  Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate .Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati.

Eu vreau sa cresc MIC!

Exista un om pe planeta asta datorita caruia am invatat definitia respectului. Acel om este TATA. Nu mi-a impus niciodata nimic nu ma obligat sa fac ceea ce-si dorea el desi de multe ori l-am dezamagit. De mic am stiut ca a avut o viata grea si nu am inteles-o din cauza varstei. Apoi cu vremea am inceput sa devin curios. Imi doream sa aflu ce a trait tatal meu.

Carpenisan senior este un om sobru ( foarte sobru ). Nu vorbeste niciodata despre incercarile la care a fost supus. Initial ma enerva pentru ca eram copilul lui si-mi doream sa stiu cine i-a facut rau. Niciodata nu-mi raspundea la intrebare. De unde sa ma mai astept eu ca acest om sa povesteasca in familie chinurile prin care a trecut.

L-am cunoscut pe tata din povestile rudelor care in functie de interese il vedeau Zeu sau Zmeu. Pentru mine a ramas si este de atunci un Om asa cum DEX-ul ar defini Omul.

In 1959 tata era student in Bucuresti ( in miticie ). Studia filologia. Isi dorea sa devina profesor de limba franceza si rusa. Cativa entuziasti au considerat ca tata este un pericol public. A fost arestat in secretariatul facultatii pentru simplu fapt ca este sarb. Vajnicii securisti si lingai l-au trimis in fata instantei si l-au acuzat ca unelteste impotriva statului. HA ( sic )

A urmat un proces in care Miodrag Carpenisan si-a vazut prietenii mintind in fata judecatorilor si acuzandul pe nedrept.

Tatal meu a trecut prin arestul securitatii statului Jilava, Balta Brailei, Poarta Alba, Gherla, SighetuMarmatiei, Aiud, Salcia si inapoi Jilava.

Vina lui reala? De la ce a pornit totul ? S-a oferit sa mediteze studentii de la filologie pentru cursurile de slava veche.

A scapat din puscarie cu o gratiere generala si deja barbat fiind a vrut sa-si termine studiile. Mama i-a murit in timp ce facea temnita. A aflat abia cand a iesit. Si-a dorit atunci si pentru ea sa devina profesor ( si tatal si mama lui au fost invatatori cunoscuti in tot Vestul tarii ). Securistii l-au obligat insa sa semneze o declaratie prin care se obliga ca dupa ce isi va termina studiile sa nu profeseze niciodata. Oare cat de mult poate sa-l doara pe un om care-si doreste sa-si invete discipolii interdictia de a se vedea cu ei?

Asta numai tata stie.

In 2007 regasesc in societatea romana aceasi securisti. Ei nu mai sunt incadrati si platiti de servicile secrete ci transpira prin toti porii mentalitatea de pe vremea lui Gheorghiu Dej. Sunt copii tineri care au fost invatati sa traiasca cu ura, sa calce pe cadavre si sa nu mai tina cont de adevar.

De vreo 10 ani tata imi spune ca ar fi mai bine sa incep sa-mi tin limba dupa dinti. Probabil ca a recunoscut ceva din atmosfera din 1959 … si ceva.

Ce se naste din pisica insa soareci mananca. Nu-mi pasa daca o sa traiesc nefericita experienta a tatalui meu -sa fiu pus in fata zidului de executie. Eu voi continua sa ma revolt oricand voi vedea in jurul meu ceva ce nu imi pare corect. Si aici ma refer la prostie, la rautate folosita ca argument pentru incompetenta, la atitudini grotesti specifice pentru sefii de C.A.P. care ajung directori de firma si la razbunari gratuite si imposibil de justificat.

Asta a fost povestea tatalui meu care se repeta iata acum dupa aproape jumatate de secol. O simt eu ( vede si tata ) si stim ca oasele lui Gheorghiu Dej au putrezit de mult dar spiritul lui se regaseste in multi oameni ce ma inconjoara si mi-ar dori o pedeapsa ca aceea pe care tata a executat-o pe nedrept.

Tata imi spune sa tac, prietenii toti imi zic la fel dar mie mi se … scuzati …  flendura si sunt pregatit sa platesc pe nedrept orice vina pe care mi-o gaseste vreun frustrat. 

In loc de incheiere hai sa cugetam cat de mici suntem fata de tata - Omul pe care l-ati cunoscut iata de acum si voi.

zalosno

Mile Carpenisan

Nu imi place sa dau din casa. Sunt sarb si am un respect fanatic pentru cei cu care convietuiesc. Nu o sa fut pe nimeni in gura sorry.

 Pentru simplul fapt ca am impresia ca punctele mele din postul anterior nu au fost citite printre randuri hai sa fac un pic de lumina.

Avem o problema de o natura care nu tine de politica editoriala, de presa, de Timisoara. E ceva cu totul aparte sa ii zicem un …BUG in sistem. Am urlat si am incercat sa rezolv beleaua. Am folosit toti ‘antivirusii’ de care dispun. M-au ajutat si foarte multi colegi dar deja s-a facut un an de cand nu mai am - independent de noi jurnalistii - posibilitatea sa dau ceva cu fata pe post.  Nu se poate si NU se mai rezolva dracului odata problema…de aia m-am revoltat.

Sunt om de sticla si mi-au zis unii mai destepti ca mine ca nu ma fac de kk . Ba chiar mi-au zis si oamenii pe care ii intalnesc prin orasele prin care ma plimb. Pai si sa nu mai pot eu sa vin la voi in casa seara la 19 …cum mama raului sa nu ma apuce spumele?!?

Probabil toti s-au gandit cand au vazut post-ul ca ma sapa careva…am primit si telefoane de consolare. NU nu e asa iar daca ar putea crede careva ca scapa de nebunul de la Timisoara atat de usor se inseala. Il FAC eu cu armele lui.

Simt insa ca nu mai pot sa port o discutie normala cu nimeni. Toti sunt ocupati. Imi par pe moment ca vor sa solutioneze problema si dupa doua ore au alte ganduri in cap iar Timisoara… a disparut de pe Antena 1 de 1 an. Pacat. Ce oras. Ce stiri. Ce oameni
Nu zic ca nu sunt si unii care au orgasme in oglinda in fiecare zi ca nu il mai vad pe ’ala’ (cum le place sa-mi zica) de la Timisoara in fata caruia  nu isi pot manifesta aerele (a se citi besinile) de mari importanti. Ei sunt insa prea mici in ochii mei. La varf vad totusi oameni cerebrali si care au ramas cu creierii in cap si capul le e pe umeri. Lor le-am scris acele randuri printre randuri . Am sunat la soneria ratiunii lor si imi doresc sa se trezeasca si sa ne revedem…..

Pana atunci sper ca v-am mai scos din ceata.

Al vostru acelasi

Mile Carpenisan