DEMISIE OFICIALA
Subsemnatul, Mile Carpenisan, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani jumate, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare
usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac,cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la cornet.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Ghita repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului “Speranta”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele garajului.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de anatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: “Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane. Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! emisionez din functia de ADULT.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate .Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati.
Eu vreau sa cresc MIC!
October 8th, 2007 at 9:58 pm
Nu stiu cine este autorul acestui text dar mama era convinsa ca l-am scris eu. Bravo celui sau celei care a avut inspiratia.
October 8th, 2007 at 10:03 pm
Votez cu tine. Back to the childhood!
October 8th, 2007 at 10:29 pm
Şi tata era convins că eu l-am scris
October 9th, 2007 at 11:40 am
Si eu vreau sa am sase ani si jumatate!!!!!!!!!!
Multumim Mile! Atunci cand esti deprimat articolul asta te vindeca….Continua……..
October 9th, 2007 at 1:50 pm
da, mi-am adus aminte de toate tampeniile pe care le faceam cand eram mic si pentru care mai incasam si o scatoalca. a dracu’, nici nu stiam de ce, mi se parea ca nu am facut nimic. acum o vad pe ilinca (fetita mea de sapte luni) in patut si imi dau seama ce vremuri faine.
bravo mile, mai da
October 9th, 2007 at 10:04 pm
Toti ne-am dori sa mai fim copii, dar din din fericire mai exista un strop din spiritul copilariei
in ficare dintre noi.
October 11th, 2007 at 1:55 pm
si sapte ani, ba si opt, noua. nici de la zece nu m-as da inapoi!
si, mama, promit sa-mi fac toate lectiile! sa nu chiulesc si sa nu sparg cu pietre geamurile scolii. sa renunt la pungile cu apa si sa vin in casa cand ma strigi…a doua oara!
October 12th, 2007 at 3:35 pm
am incercat sa-ti raspund, dar bariera ta de filtre mi-a taiat aripile, m-a aruncat in derizoriu, m-a transformat intr-un biet “spam”. si nu mi-a primit mesajul!
October 16th, 2007 at 1:44 pm
Deci mo, ma repet: luna asta, daca ai vreme in weekendul 27-28, te invit la Orlat, sa iti readuci aminte ca e mai bine ca nu mai esti copil, finca nu mai tre’ sa te feresti de belgieni cand iti dau bombonele, si nici de gropari cand iti dau BR!
October 17th, 2007 at 12:44 am
Susemnatul, Mile Carpenisan, bine ai venit printre noi. Eu am luat în serios demisia ta din stadiul de adult, să nu avem pe urmă probleme.
Nici să dai în mintea copiilor nu este o mare scofală, dar măcar îşi aduci aminte să iubeşti, să descoperi că iarba totuşi creşte deşi nu o vezi când face asta şi să oftezi când pierzi un bănuţ de nichel pentru că era norocul tău şi acum este al altuia. Tema ta pentru mâine este să afli de ce nu cad chestiile alea de luminează pe cer. Copil Cărpenişan, să nu-mi soseşti cu explicaţie care ţin de legi fizice!
October 19th, 2007 at 2:04 pm
Si copilului din mine i-a placut la nebunie si chiar l-am pus pe blog, fara sa stiu, initial, cine l-a scris. Ca l-am primit pe mail.
October 27th, 2007 at 6:47 pm
Hello Mile,
de cati ani nu am mai vorbit?
Dar acum imi vine, sa-ti scriu. Iar eu fac intotdeauna ce simt.
Asa ca Mile draga, mare dreptate ai. Dupa 5 ani si jumatate de cand am plecat din Antena (si 7 ani fix de la moartea domnului Gheorghe Calin, regretatul nostru sef) am intrat in redactie!
Si MI-A FOST TARE RAU.
Mi-a fost atat de rau incat am vomitat.
In 5 ani si jumatate atatea s-au schimbat si atitia am imbatranit. Doamne cum a trecut timpul peste noi…
Doamne cat de ingrata e meseria asta si ce urme adanci lasa….
Atatia dintre noi avem atat de multi ani si aproape ca nu am trait nimic, decat vietile altora.
Cred ca, daca ne-am opri o clipa din scris, din prezentat, din editat, din montat, sau din orice inseamna televiziune si ne-am cauta pe noi, NU NE-AM MAI GASI. Cred ca nici nu mai stim cine suntem.
Imi pare tare rau pentru noi toti!
Va doresc succes tuturor in lupta cu voi insiva!
Ma bucur pentru tine Mile, ca te gandesti macar o clipa la tine! Mare lucru!
March 7th, 2008 at 8:14 pm
in fiecare din noi exista acel copil Mile Carpenisan…
felicitari sarbule, si…scrie mai des ca nu incetezi sa ne surprinzi, ai har si gata !
zdravo sarbule,
SIBILLA
May 10th, 2010 at 2:59 pm
Cred ca asta e blestemul generatiei noastre: sa vrem sa dam timpul inapoi.
May 10th, 2010 at 8:17 pm
Genial :|. Asta vrem toti
May 11th, 2010 at 2:06 pm
Nu trebuie sa ne gandim sa dam timpul inapoi, trebuie doar sa ne revedem prioritatile…
May 12th, 2010 at 11:02 am
Fii fericit acolo unde te afli Mile.Bun text!
May 12th, 2010 at 11:46 am
[...] Copil… Filed Under: Uncategorized by sweetdanutza15 — Leave a comment May 12, 2010 Textul ce urmeaza este preluat de pe blogul lui Mile [...]
May 12th, 2010 at 2:54 pm
As vrea sa faci primele 4 VREAU-uri de acolo si sa-mi aduci si poze ca dovezi
May 13th, 2010 at 12:09 am
Foarte frumos text. :)Si eu as vrea sa retrogradez putin la ani. E trist ca toti vrem sa crestem mari, sa avem mai multe drepturi, sanse… si apoi vrem sa fim din nou mici, sa avem mai multa fericire si liniste.
May 14th, 2010 at 3:41 pm
[...] Mile Carpenisan » Blog Archive » IMI DAU DEMISIA !!!! milecarpenisan.ro/2007/10/imi-dau-demisia – view page – cached Subsemnatul, Mile Carpenisan, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv. Tweets about this link Topsy.Data.Twitter.User['fotoworld_ro'] = {”photo”:”http://a1.twimg.com/profile_images/877857024/fvd_red_normal.png”,”url”:”http://twitter.com/fotoworld_ro”,”nick”:”fotoworld_ro”}; fotoworld_ro: “Îmi dau demisia! Un eseu deosebit de Mile Cărpinişan: http://bit.ly/dgNZQZ ” 1 day ago view tweet retweet Filter tweets [...]
May 18th, 2010 at 12:08 pm
[...] IMI DAU DEMISIA !!!! [...]
May 21st, 2010 at 3:59 pm
Ba eu vreau sa am din nou 20, sa fiu studenta, sa am bursa si sa fiu libera sa merg la scoala (fara grija platei chiriei), sa fiu libera sa calatoresc 3 luni in timpul verii, sa fiu libera sa ma indragostesc…
June 7th, 2010 at 10:25 am
e ceva ce putini inteleg.A fi copil inseamna a retrai copilaria, a te reforma ca om, este revelatia varstei mature, revelatia ca nu ai fost perceput corect de ai tai, de cei ce cred ca te cunosc. Pacat ca acum tu, Mile vei avea sansa de te reantrupa intr-un copil candid si cu ochii tai vei redescoperi lumea care si asa iti poarta o amintire vie, amintirea celui care ai fost ziaristul riscului, ziaristul care oglideste ceea ce noi numim simplu - oroarea razboiului! Cu stima,
Uke un fan cu educatie razboinica - un shaolin care te-a admirat de acolo … din multime !