Al 6-lea razboi

Am lipsit o vreme . Ma simteam ciung pentru ca nu am mai scris. Probabil toti avem uneori o perioada in care norii se aduna si pe timp de ploaie ne amintim de toate si toate par cenusii. Ei bine si pe strada mea a fost furtuna . A plouat torential. Mi s-au rupt teii  si nimic nu mai mirosea a frumos. Dupa ce viata si meseria mi-au dat sa trec prin cinci razboaie cumplite a trebuit sa il duc si pe cel mai greu - razboiul cu mine….cu acea latura a mea care vedea totul in negru. M-au napadit amintirile , nostalgiile , melancoliile , dracii si justificatul sentiment de nedreptate. Am fost cat pe ce sa aleg sa renunt la lupta si sa raman intr-o dulce letargie si fantezie. A zvacnit insa la un momentdat sangele ala de sarb ce imi umple venele si a inceput sa fiarba. M-au scuturat oamenii dragi mie si am inteles ca nu se gata lumea din atat. Am facut cum face sarbul - am batut cu pumnul in masa (am cam speriat vecinii) si am zis OK ….HOPA SUS Mile!

Am zis “ADIO TRECUT ….BINE AI VENIT VIITOR…TE SERVESC CU CEVA PREZENTULE?”

Mi-a zis tata cu ce il pot servi. Tata. Intotdeauna l-am respectat ca pe un monument. E un sarb hotart , sobru care isi alege cu grija vorbele si are o privire mai patrunzatoare decat tomograful. Rareori l-am vazut sau auzit explodand dar acum a facut-o si a strigat la mine. Mi-a zis ceva ce eu stiam dar nu stiu cum sa schimb: “traiesti pentru altii”. Apoi mi-a zis ce pot sa fac pentru Prezent …TURISM.

M-am trezit din vraja pe care mi-o facuse presa. Am ingropat trecutul si cei 16 ani munciti la “ocna literelor”. Am decis ca imi place ideea care mi-a dat-o singurul om in a carui idei am incredere. Totul dupa acea discutie a fost ca un vis. Am reinceput sa visez. Am primit o noua misiune. M-am simtit potent.

Ce face omul cand isi revine dintr-o stare proasta? Se vede cu prietenii. Ei bine noi ne-am adunat cu totii in munti. Am mers in Retezat. Am vorbit cu Gabi Prejban de la Antena 1 Deva ( ca deh oamenii adevarati raman prieteni) am gasit o locatie si a sunat trompeta sa ne adunam. Nu pot sa va spun ce soc am avut cand am ajuns acolo. La intrare ne asteptau niste oameni cum putini mai gasesti in lumea asta nebuna…pita lu’ Dumnezau. Peisajul ne-a amutit. Pensiunea am zis ca o fi ceva asa rustic . Ei bine vedeti si voi cat au putut sa traga acesti oameni cu spatele si cat bun gust au avut. Noi am zis doar atat WOW…

Florin e un tip super la fel si sotia lui Adelina….iar de Alex ce pot sa mai zic poate doar ca l-am lua toti cu noi sa il punem pansament pe rana. Din vorba in vorba ne-am apucat si ne-am povestit sperantele in ceea ce priveste turismul. Si din nou am constatat ca traim pentru altii dar… deh mai e nevoie si de oameni carora sa le placa de oameni. Am hotarat atunci ad-hoc sa facem un parteneriat. Sa ne unim visele. Ambele frumoase. Florin sa incante lumea cu Retezatul iar eu sa imi vad de Muntenegru- locatia din Rai cea mai accesibila in criza financiara. Ne-am strans barbateste mainile si vorba a ramas vorba iar eu cu Ramona am plecat pe malul Adriaticii sa intindem cearceafurile pentru turistii romani, Din pacate putini stiu cat de mirifica e acea zona. Muntenegru este cu 10 clase peste Croatia si este egalul Coastei de Azur. Daca nu ma credeti vedeti si voi…iar daca veniti acolo unde am ales noi de acum sa traim si sa muncim pentru voi romanii dornici de vacante de vis ieftine nu o sa va para rau…macar incercati o experienta noua- admirati o “frumusete salbatica”.

Pentru vacante incepand din 1 iulie va asteptam la telefoanele 0740 014 345 si 00382 69 770 562 atat pentru Muntenegru cat si pentru minunata locatie din Retezat….

Vise placute :)

7 Responses

  1. Someone Says:

    Bine ai revenit, omule. Din când în când trebuie să ne mai reinventăm, aşa e viaţa. Mă bucur că te-ai scuturat de somn. Să-mi spui cu ce să te ajut - aş scrie despre Muntenegru, dă-mi un telefon şi spune-mi unde să linkuiesc.

  2. hadean Says:

    dă de veste când ai nevoie de un bucătar pentru turiştii tăi :-)

  3. Sibilla Says:

    Bravo, Mile ! Doamne Ajută !
    Războiul meu cu… mine, mai are ceva lupte, nădăjduiesc să reuşesc şi eu, să mă ” înfrunt ”…
    Mă bucur, tare, tare mult pentru voi MRC ! Cer Senin şi, punem umărul şi noi, prietenii voştri de suflet, să vă trimitem turişti, după putinţa noastră :)
    respecte părinţilor de Mile,
    Sibilla

  4. codeus Says:

    e drept ca nu m-am numarat printre amici tai te-am mai citit in iarna.am observat absenta ta, la inceput o puneam pe seama lunei de miere.apoi …mi-a fost jena sa o intreb pe Sibilla sau pe altii de soarta ta.acum cand ti-am citit postarea ceva parca s-a rupt in mine, ai luat fara sa stii cu tine o bucatica din sufletul meu.Erai intotdeauna acolo fix reporterul ma obisnuisem probabil prea mult cu tine in postura asta,nu stiu ce te-a determinat sa renunti.poate nici nu vreau sa stiu.Iti urez sa ai o viata faina in continuare si nu stiu daca sunt sau nu singurul care ti-o spune regret enorm ca nu mai esti reporter

  5. innuenda Says:

    Eeeei, lume nouă!! Bine-ai revenit, Mile, în viața ta și a noastră!:) Eu propun să ne reorientăm toți în aceeași direcție înspre care ți-a îndreptat privirea tatăl tău.Să lucrăm în turism. Ca turiști.:D

  6. mile carpenisan | sorin bogdan | www.sorinbogdan.ro | sorin bogdan's blog Says:

    [...] arat asia, el – sa-mi arate america de sud si mexicul. in plus, ii mai datorez o vacanta la pensiunea lui din muntenegru, unde m-a invitat asta-vara, iar eu n-am putut sa [...]

  7. Горе , Милe, Горе ! Zivot je more… « Sfinxul Says:

    [...] al 6-lea război, i-a zâmbit zâmbet, alături de Ramo, regina lui şi ne-a-nvăţat pe noi să renunţăm la renunţare… [...]

Leave a Comment

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.