Am invatat-o de la Decebal pana la Andreea Esca. De la Kosovo Polje pana la Slobodan Milosevici. Am mancat cartile de istorie in scoli. Era o lectura placuta si toti erau intr-un fel eroi pe acolo pusi fie in slujba binelui fie in cea a raului. Deh etichetele se schimbau in functie de preferintele regimului sub care se scriau manualele.

Am avut si un profesor la care ii fila o lampa in liceu. Da nu asa omu era de dus la injectii si inca cred ca istoria asta l-a inebunit. Venea la ora de istorie si ne preda geografia iar pe catedra avea in permanenta cu totul alt catalog nicidecum al clasei noastre. Le faceam prezenta la colegii de la Mate-Fizica de fiecare data si ei noua la fel. Desi mancam pe paine tot ce era din registrul umanist profu’ ala nu a vrut sa imi incheie media in ultimul trimestru inainte de Bac. Ba chiar mai mult mi-a ars un 2 …ceea ce nu era greu sa faci unui pletos cu gura mare care te mai si sfideaza. M-a obligat atunci sa ii recit istoria dintr-a 9-a pana in a 12-a ca pe Tatal Nostru daca vreau sa intru in Bac. Am bagat ca tractorul la arat. Visam ani si domnitori , lupte si locuri. In fine am dat pana la urma Bac-ul din Istorie si normal am luat si acolo un 10 cu bulinuta. Omul si-a vazut visul . Mi-a zis apoi ca el simtea ca am potential si isi dorea de la mine sa dau Bac-ul din Istorie. Mi-a mancat noptile simtul asta al lui. 

Acum la 15 ani de la momentul ala ma uit cu disperare pe strada poate il mai vad mergand asa haotic isotit de turturelele din creierii lui. Sa ii spun ce cred eu despre Istorie si cei ce intra in paginile ei. 

Imediat dupa liceu din primul an de facultate m-am apucat de presa. Nu era presa de azi acu 15 ani ci una mai frumoasa mai curata si mai plina de entuziasm …nu erau atatea javre care sa te manance de cur. Am facut imediat o pasiune pentru subiectele iesite din comun si m-am dus pe drumul asta. Asa am ajuns sa fiu martorul unor momente care ajung in cartile de istorie si care vor deveni poate subiect la examenul altor tineri care acum se joaca cu masinute si papusi. M-am dus in razboaie in Slovenia, Croatia, Bosnia si Hertegovina, Kosovo, Irak toate vor fi pomenite initial acolo in manuale. Apoi se vor face completari. Se vor schimba castigatorii luptelor in functie de interese. Agresorii vor deveni biete victime si invers. Lumea se va reimparti mereu.

Acum e momentul Kosovo. O noua crampa istorica in urma careia se vor resimtii sute de mii de oameni. In cazul lor politica si istoria sunt toxice.

In 1999 eram acolo in timpul razboiului. Am simtit impreuna cu Sorin in cele trei luni cat a durat razboiul si gustul de praf de pusca si mirosul de sange si teama si adrenalina si paranoia si bucuria si ne-am varat in cap tone de informatii.

La fel in 2000 la revolutia din Beograd.

Toate au trecut …bineinteles ca prea ocupati cu treburi importante cei ce trebuiau sa le tina minte le-au uitat. Kosovo insa a ramas.

Peste cateva zile isi va declara unilateral independenta. Albanezii isi mai fac o tara apendice la Albania pe teritoriu sarbesc iar sarbii nu au voie sa comenteze. Siptarii (albanezii) au venit cu gorilele sa ii sperie pe sarbi. S-au ratoit cefele groase ale SUA si UE de doua ori si gata nimeni nu mai zice nimic.

E mai bine sa nu mai fie iar varsare de sange… dar l-as intreba pe cel ce s-a tacanit tot predand istoria …cine sunt cei ce o scriu? Bill Clinton un saxofonist caruia ii placea sa i se cante la saxofon. George W Bush un vacar plin de petrol pana la coate ce se pupa cu arabii si apoi trimite cadouri Tomahawk acasa. Slobodan Milosevic un comunist scolit in America. Angela Merkel o doamna careia ii place mult carnatul german si probabil berea judecand dupa kilajul care de obicei da frustrari. Un Boris Tadic democrat care nu e in stare sa se inteleaga nici cu premierul Kostunita printre altele barbat in varsta care traieste cu mama sa si cu 16 pisici intr-un apartament de bloc.Hashim Tachi fost terorist UCK actualmente mare om politic kosovar.

Ei bine oamenii astia decid soarta unei tari a mai multor etnii si o vor face in urma unor calcule politice care nu au nici o legatura cu oamenii de rand. Acestia din urma sunt doar consumatori de istorie ca si mine , ca si voi. Istoria insa se va schimba cat de curand si vom vedea cu ochii nostrii cum Kosovo din teritoriu sfant pentru sarbi devine albanez iar sarbii incet incet vor ajunge sa plece cu totii de acolo.

Tocmai din acesta cauza ma intreb acum de ce dracu mi-o fi placut mie istoria cand probabil  tot ce scria acolo s-a obtinut intr-un mod similar iar marii viteji pe cai albi nu erau altceva decat niste trompetisti sau teroristi?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GiQpGShOLrk]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5iyGohz7jrg]

    “Mediocritate” … asa numea Vio Bota (un cunoscut jurnalist timisorean si bun  prieten al meu) presa anului 2008. Initial i-am citit articolul si m-am mirat. Oare Vio nu a constatat asta pana acum? Apoi mi-am dat seama ca si eu fac la fel. Cand vad cate o mizerie la tv ma apuca brusc starea de voma. Am constatat si eu ca au aparut brusc viermisorii aia de se lafaie in fecale - limbricii. Niste vietati obisnuite sa inghita cacat care acum se cred mari jurnalisti. Ei despica firul in patru (nu conteaza unde creste firul) si se balbaie pe ecrane explicand boborului cum sta treaba in politica. Te uiti la ei si razi amar. Nu sunt credibili. Au cas la gura si rautate in vorbe. Tot ce fac e sa mearga sa ii infiga la cate un politician microfonul intre vocale si apoi sa produca un rezumat inept la ce a spus cutarica. Asta da presa. Ei bine cei mai multi nu stiu insa ca astia is adevaratii jurnalisti in ochii mai marilor. Lor nu le este refuzat nimic. Au salarii si statut de mari vedete. In fapt ei nu stiu sa faca o compunere cu care sa obtina un 5 in clasa a 6-a. Si nu ma refer aici la adevaratii jurnalisti de pe politic ci la cei numiti “fatucile” fie ca sunt fete fie baietei.

Intr-o tara comandata de un marinar ce pare mai degraba pirat cred ca nu ne putem astepta la fineturi ci cu siguranta trebuie sa ne pregatim pentru o bataie generala iminenta. Altfel ne-o furam miseleste. Ca deh e complexul omului de 1,60m care are 30 de kg cu haine ude pe el si se crede mare zmeu. Daca faci BU catre el se supara te injura si te face ca orice las pe la spate …ba cu un dosar, ba cu o minciuna, ba cu o barfa, ba poate chiar iti infige cineva cutitul si iti transmite sa traiesti bine.

Eu nu am optiuni politice de niciun fel. Nu-mi plac nici aia nici aialalti insa deja imi e scarba de faptul ca nu imi mai pot face meseria cum se cuvine pentru ca totul se invarte in jurul acestei curve numite POLITICA. Si daca tot am ajuns la storfeturi iata si descrierea pe care am facut-o presei actuale pe blogul lui Vio in 16 ianuarie: 

Presa noastra draga odinioara a devenit de acum un bordel infect. Ziaristii sunt obligati sa se prostitueze. Unii au reusit sa fuga dar au venit altii care nu sunt altceva decat niste curve stirbe pe o centura plina de noroi. Mai sunt putini dintre noi cei vechi care nu acceptam sa ne dam jos chilotii dar pestii care ne trimit la produs ne-au pus gand rau. Suntem loviti umiliti infometati si izolati ca doar doar ne vom invata minte si o sa uitam de principii. Atunci… spera ei ne vom cracana si ne vor putea folosi pentru a satisface poftele gretoase ale libidinosilor momentului. Ei bine cu scarba in gat si cu ura in privire eu sper sa mai rezistam macar cativa . Macar atatia cati sa fie de samanta cand vremurile se vor schimba in bine.
P S Oricat de vulgara e aceasta exemplificare metaforica simt ca intr-un fel sau altul e impartasita de multi colegi din generatia noastra a celor care am prins si alta presa.

Ce bine e sa te nasti jumate roman jumate sarb. Ai de doua ori Craciun si de doua ori Revelion. Pe alea pe calendar gregorian le-am cam epuizat. Urmeaza insa Revelionul dupa calendarul iulian ala pe care noi sarbii si toti slavii il respectam. Motiv de nebunie generala. Unde poti sa faci Revelu sarbesc mai bine decat in Beograd capitala Serbiei? Ete noi acolo o sa il petrecem. De fapt nu noi ci ce a mai ramas din noi dupa Revelionul de la Valiug. Ne vom tara pana la Beograd duminica 13 vreo cinci bucati dintre cei mai rezistenti de altfel. Incep cu mine ca asa ii sta bine unui banatan sa fie falos continuam cu blonda me si cu Gabita si atentie surpriza de proportii…cineva ne va ajuta sa ingropam anul ala de se duce si sa ne fie mai senin ala care vine…deci…www.Groparu.ro si a lui Groparita. Bah ce super copii ni’s cu tatii nu’s cum de nu v-ati dat sama pana acuma. E si la ce mese si chefuri vom participa vedem noi acolo. Va arat doar cum a fost anul trecut in centrul Beogradului tot de Revelionul pe stil vechi cand canta CECA nevasta lui Arkan.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Xi9kpf1VxKU]

 http://www.trilulilu.ro/cicoare2/0f60d36d6d8133

….-Ai facut bagajele?

-Da am luat cat mai putine asa cum ai zis.

-Bine hai ca deja e tarziu si acus ne trezim….

De la acest “complex” dialog dintre mine si blonda mea http://ramonapuscas.wordpress.com/ au mai trecut vreo 4 ore pana cand am adormit. Era 27 spre 28 Decembrie 2007. La ora 5 si 20 m-am pus si eu in pat. La 7 ajungea trenul in gara. Veneau bucurestenii.

Cum toate trebuie sa inceapa cu un esec asa a fost si prima dimineata a “marii uniri”. E clar pentru toata lumea deja sper ca miticii au atarnat in fata blocului meu o jumate de ora pana am avut bunul simt sa aud telefoanele care sunau peste tot in jurul meu si sa ma trezesc sa raspund la interfon si sa deschid usa. Am pornit sa ne pupam cu ochii lipiti de somn si sa facem mistocareala pe nepisate. Tragic a fost cand am inceput sa vad si am privit spre toate bagajele noastre. Nu erau mari dar erau multe si plecam in prima zi 9 suflete in doua masini cu bagaje si in plus cu cumparaturi pentru vreo 25 de tovarasi.

Prima oprire - in piata - sa ne achizitionam costume de ski cei carora datorita varstei si fermentatiei ne-au ramas mici. Ursu saracu nu a avut nici o sansa. La 2 metri si 126 de kile cica e periculos oricum sa schiezi ca produci avalanse la fiecare cristiana.

Acu vine buba. A doua stationare. In Real (nu ala din Madrid ala din Calea Sagului) si Metro (ala cu usile care se deschid pe partea stanga intotdeauna). Lista redusa la extrem. Adica faceam cumparaturi de vreo 40-50 de milioane. In Real am facut doar testarea pietei. Am cumparat doar jumate din ce ne trebuia sa aflam daca ne ajung banii. * Beutura nu s-a cumparat deloc de acolo. Am iesit pozitiv. Am prins aripi si am zburat in Metro. Eu eram cu masina me un Jeep Grand Cherokee pregatit sa devina o basculanta ca aia din reclama la Unirea. Alt preten Dan Matei aka Aghaton avea o Toyota Yaris din aia ce consuma 2 litri la suta de km. Dupa bicicleta asta a agatat o remorca pregatita si ea sufleteste ca si jeep-ul pentru efort. Am devastat Metro. Saci cu cartofi cruzi, cu cartofi din aia de hamburger, toata ceafa din macelarie…puii zburau direct in cos, dulciuri, sucuri cu baxurile …si ah cate nu imi mai amintesc. Poate pentru ca impreuna cu http://mihaiursu.wordpress.com/   m-am delegat la raionul beutura sa terminam repede cu ce e mai greu. Am vazut eu neste baxuri ratacite pe raft si am zis sa fac risipa de niste atitudine de lider. L-am luat pe un metrolist de la raionul beutura si de sus l-am chestionat.

-Tuborg Strong, ai?

-Este…cat doriti?

-Himmm 23 - 24 de baxuri!

Ei da si aici am simtit cum am devenit cel mai interesant client din ditamai hala numita magazin. Se simtea uimirea si respectul in privirea lui. A plecat in cercetare iar noi il supravegheam indeaproape. Ne-a cerut voie sa dispara cateva secunde si i-am acordat acest privilegiu. A reaparut gonind printre randuri cu un motostivuitor. Bineinteles berulile se aflau la vreo 7 metri inaltime pe cel mai de sus raft. L-a coborat in siguranta si a inceput ca un angajat model sa incarce baxurile unul cate unul pe caruciorul cu care ne-am prezentat. Ne era frica sa nu se opreasca vreun client sa faca poze cu noi ca pe plaja cu maimuta. Va imaginati fata alora de la casa?

Poate…

..dar pe cea a celor ramasi la masini nu aveti cum.Se citea in ochii lor disperarea …cum le aranjam pe toate in doua masini? Ei bine era deja noapte ningea si noi reinventam jocul LEGO. Dupa o ora era totul in masini , pe masini si pe langa masini legat in chingi.

Asa am ajuns la Valiug. A mai trebuit o ora jumate sa se descarce aproape tot din cele doua basculante. Si ca sa fie totul bine am dat drumul la muzicanti sa ne cante in boxe si baietii au dat drumul la voce sa le iasa pe gat in timp ce il umezeau de zor. Noi astia cu o ora de somn la activ am adormit in scaune si apoi in iglul de se numea camera inca neincalzita din cabana.

A doua zi ce am putut sa facem dupa micul dejun ? Am plecat la cumparaturi ca deh au mai ramas bani. Sincer cred ca am vrut sa ne mutam definitiv acolo. Vorbeam cu Groparu prin telefon si incercam sa il transform in GPS ca sa aflu unde e exact. Cu blonda si cu Gabita http://gabrielamirica.wordpress.com/ am decis sa ramanem in Resita pana ajunge primul grup de Sibiu sa fim siguri ca nu trece Revu pana gasesc ei cabana. Eram deja cu jeep-ul plin din nou cand or ajuns. Dupa tucaturile ce se impun aici la noi in partea asta de tara am inceput sa urcam. Simteam miros de chef de distractie. (V-am zis eu de la inceput ca o sa fie fain…no asa o fost)

Ajungem pe maul lacului inghetat si mergem cam un km. In spate masinile din Sighii. Suna telefonul blondei si vad ca asta e cu gura peste urechi….era Groparita. Dintr-un “mama cat e de frumos ..ce fain… wow..senzational” nu ne-o scos. Mie sarb si banatean pe deasupra in pept s-o umflat pipota de bucurie ca le place. Si chiar cred ca le-a placut. Asa de tare m-am bucurat ca am ratat cabana si am trecut de ea.

[slideshow id=864691128467879999&w=426&h=320]

Oameni faini astia de s-au adunat la Valiug. Timisorenii mei s-or inteles cu bucurestenii , bucurestenii cu sibienii si sibienii cu toata lumea. Ce mai tura vura ..gasca beton.

Pe 30 eram deja in formula completa. Am facut atatea ca e greu sa le si enumeri. Am gatit cot la cot , am beut la fel si am tras cu pusca. Am cantat cu CD-urile cu chitara cu gura si cu Betonel. Aaaaa nu  stiti cine e Betonel?…ii gasiti fotografia pe www.groparu.ro

Apropo de groparu…. Povestea de ispravile lui Betonel. Atunci cand s-au incins pantalonii pe noi la sosirea unor tinere sperante de vreo 17-18 ani cu forme proaspete eram si eu pe hol cu baietii si radeam fara sa fim tintuiti de privirile mereu enervante ale femeilor dezgustate de starea de bine pe care o avem. A coborat de la etaj Betonel. Ultimele 8 trepte le-a ratat si a ajuns mai repede intre noi. Era decis. Mergea sa se expuna cu aura lui de Banderas local la usa tinerelor acelea dinspre care adia un miros de puscarie pentru corupere. A batut al meu vreo 4-5 minute in usa de sigur si-a facut rana la degetele de la maini si picioare si dintr-o data…stupoare usa se deschide. In pragul ei o banateanca hotarata…”Ce vrei ba nu vezi ca deranjezi..eu nu am chef sa imi atarni la usa si sa bati intr-una…lasa-ma in pace si sa nu te mai prind pe aici…”

AUSCHI!

Betonel al meu o nimerise la usa pe fata cabanierului. Nu mai stiam unde sa ma ascund de rusine ca ne zice aia la tac’su a doua zi si ne trezim ca incepem anul cu furca intre ochii nostri rosii. Dar ce credeti ca are de zis Betonel….:”Lasa ba ca ma duc in camera ma dezbrac de jacheta imi dau jos caciula si cand o sa imi vada freza fac ravagii o sa fiu irezistibil.” Ne-am spart de ras. Numai ca omul a venit din nou tot ca o avalansa de la etaj. Era intr-adevar irezistibil…intr-o pijama alba imprimata cu scaunele albastre.

Cel mai tare dintre toti s-a tinut la toatea astea insa Ursu. A avut doua probleme una cu stomacul ceea ce e nasol….si alta cu muzica ruseasca si comunista ceea ce a fost nasol pentru noi. Culmea ca s-au obisnuit toti atat de bine cu melodiile ce le canta la chitara ca la sfarsit le stiau le placeau si chiar le fredonau. Delir era insa cand presta cu groparu la doua chitari piesele ”trupei” Bambi” …era pisu lumii ne cracanam toti de ras. S-au remarcat insa pe Stratan si nu numai. Ursoaica a inghetat iar Gabita era cat pe ce sa ramana fara o noapte de neuitat si anume aceea in care ne-am dat cu saniile la 3 dimineata. Daca ne dadeam ziua nu avea farmec asa a meritat toata umezeala pe care am incasat-o. 

Ah dar cat am scris si nu v-am zis de ai mici nimic. Alex si Andreea. Doi copii misto de tot de care ne-am lipit asta-vara si ne plac asa de mult incat am zis ca merita sa incepem anul si cu ei sa ne fie alaturi in 2008. Aia mica o fost spirt. Ca titirezu se invartea peste tot . Alex mai linistit de felul lui s-o impacat asa fain cu trupa incat chiar cand ma uitam la el  vedeam ca se simte bine.

 Ursoaica lui Ursu o avut o singura problema …hibernarea. Ursa nu suporta frigul dar s-o infofolit bine si a intrat in joaca noastra. Chiar daca ne-am mai tras de urechi asta demonstreaza ca suntem prieteni ca deh la urmatoarea sunt sigur ca nu se trag pe fund ‘napoi.

Greuceanu nu s-o dezmintit. O fost asa cum l-am cunoscut la Orlat …adica la fel de tacanit…si SUMER(in oglinda) la fel.

Cat despre mine ce sa va zic? Am avut parte de oameni unul si unul la inceputul lui 2008 si ma bucur ca mai gasesc in tara asta cu oameni cenusii si suficienti prieteni care sa stie ca viata e scurta si merita traita frumos in locuri frumoase….Pentru asta toti cei din echipa care a participat la “Marea Unire” de la Valiug au tot respectul meu si daca ceva nu o fost bine las’ ca repetam.