Exista un om pe planeta asta datorita caruia am invatat definitia respectului. Acel om este TATA. Nu mi-a impus niciodata nimic nu ma obligat sa fac ceea ce-si dorea el desi de multe ori l-am dezamagit. De mic am stiut ca a avut o viata grea si nu am inteles-o din cauza varstei. Apoi cu vremea am inceput sa devin curios. Imi doream sa aflu ce a trait tatal meu.
Carpenisan senior este un om sobru ( foarte sobru ). Nu vorbeste niciodata despre incercarile la care a fost supus. Initial ma enerva pentru ca eram copilul lui si-mi doream sa stiu cine i-a facut rau. Niciodata nu-mi raspundea la intrebare. De unde sa ma mai astept eu ca acest om sa povesteasca in familie chinurile prin care a trecut.
L-am cunoscut pe tata din povestile rudelor care in functie de interese il vedeau Zeu sau Zmeu. Pentru mine a ramas si este de atunci un Om asa cum DEX-ul ar defini Omul.
In 1959 tata era student in Bucuresti ( in miticie ). Studia filologia. Isi dorea sa devina profesor de limba franceza si rusa. Cativa entuziasti au considerat ca tata este un pericol public. A fost arestat in secretariatul facultatii pentru simplu fapt ca este sarb. Vajnicii securisti si lingai l-au trimis in fata instantei si l-au acuzat ca unelteste impotriva statului. HA ( sic )
A urmat un proces in care Miodrag Carpenisan si-a vazut prietenii mintind in fata judecatorilor si acuzandul pe nedrept.
Tatal meu a trecut prin arestul securitatii statului Jilava, Balta Brailei, Poarta Alba, Gherla, SighetuMarmatiei, Aiud, Salcia si inapoi Jilava.
Vina lui reala? De la ce a pornit totul ? S-a oferit sa mediteze studentii de la filologie pentru cursurile de slava veche.
A scapat din puscarie cu o gratiere generala si deja barbat fiind a vrut sa-si termine studiile. Mama i-a murit in timp ce facea temnita. A aflat abia cand a iesit. Si-a dorit atunci si pentru ea sa devina profesor ( si tatal si mama lui au fost invatatori cunoscuti in tot Vestul tarii ). Securistii l-au obligat insa sa semneze o declaratie prin care se obliga ca dupa ce isi va termina studiile sa nu profeseze niciodata. Oare cat de mult poate sa-l doara pe un om care-si doreste sa-si invete discipolii interdictia de a se vedea cu ei?
Asta numai tata stie.
In 2007 regasesc in societatea romana aceasi securisti. Ei nu mai sunt incadrati si platiti de servicile secrete ci transpira prin toti porii mentalitatea de pe vremea lui Gheorghiu Dej. Sunt copii tineri care au fost invatati sa traiasca cu ura, sa calce pe cadavre si sa nu mai tina cont de adevar.
De vreo 10 ani tata imi spune ca ar fi mai bine sa incep sa-mi tin limba dupa dinti. Probabil ca a recunoscut ceva din atmosfera din 1959 … si ceva.
Ce se naste din pisica insa soareci mananca. Nu-mi pasa daca o sa traiesc nefericita experienta a tatalui meu -sa fiu pus in fata zidului de executie. Eu voi continua sa ma revolt oricand voi vedea in jurul meu ceva ce nu imi pare corect. Si aici ma refer la prostie, la rautate folosita ca argument pentru incompetenta, la atitudini grotesti specifice pentru sefii de C.A.P. care ajung directori de firma si la razbunari gratuite si imposibil de justificat.
Asta a fost povestea tatalui meu care se repeta iata acum dupa aproape jumatate de secol. O simt eu ( vede si tata ) si stim ca oasele lui Gheorghiu Dej au putrezit de mult dar spiritul lui se regaseste in multi oameni ce ma inconjoara si mi-ar dori o pedeapsa ca aceea pe care tata a executat-o pe nedrept.
Tata imi spune sa tac, prietenii toti imi zic la fel dar mie mi se … scuzati … flendura si sunt pregatit sa platesc pe nedrept orice vina pe care mi-o gaseste vreun frustrat.
In loc de incheiere hai sa cugetam cat de mici suntem fata de tata - Omul pe care l-ati cunoscut iata de acum si voi.
zalosno
Mile Carpenisan
October 4th, 2007 at 10:15 am
Mile, se vede ca ai mostenit de la tatal tau coloana vertebrala si caracterul
sunt unul dintre prietenii tai care stiau partial povestea tatalui tau, insa acum am aflat-o integral, transmite-i te rog tot respectul din partea mea,
iar tie iti spun ceea ce mi-ai spus tu, cu ceva timp in urma, intr-un moment dificil pentru mine cand tot felul de frustrati si lingai cu apucaturi comunistoide se straduiau din rasputeri sa ma lucreze : doar oamenii fara valoare nu au dusmani!
Vio Bota
October 4th, 2007 at 4:04 pm
@Vio
Merci de incurajare. Nu ma plang insa eu de dusmani ci de ceea in ce s-au tranformat cei care erau prietenii mei. Ah da sivorba unui “poet” celebru in Romania acestor momente…”Valoarea mea , valoarea mea”:)
October 5th, 2007 at 12:40 am
Pentru tatal tau: Chapeau bas!
Pentru tine: n-o sa-ti poti tine limba dupa dinti niciodata, iar eu cred ca este foarte bine ca este asa. Nu stiu cat iti foloseste tie, dar asa cum tatal tau nu si-a judecat actiunile pragmatic ci cu sufletul, nici tu n-o sa poti face altfel. Nu-l cunosc pe tatal tau, dar probabil ca ii semeni mult.
October 5th, 2007 at 1:09 am
Deci ba, vez ca amu e octomvrie… sh urmeeaza un rande-vu in Orlat! Io numa atata zic…
PS: Long live yo ol’timer papa!
October 5th, 2007 at 1:41 am
Gheorghiu Dej a murit. Vertebrele lui sprijina insa alte coloane. Exemplu concret: Ioan Biris, decanul facultatii de jurna din UVT, absolvent magna cum laudae al Academiei Stefan Gheorghiu ( directorul Cabinetului Judetean de Partid Arad pana in 1989. Cum care partid???!!! )isi permite sa catalogheze drept “exagerate” protestele studentilor…
October 6th, 2007 at 5:54 pm
Eu nu văd problema aşa. Cred că problema bunul simţ este ceva dinamic. Am putea vorbi de bine şi rău atunci când am avea un model concret şi unic. Altfel, fiecare are un model propriu în viaţă şi se comportă relativ la el.