Nu ma asteptam sa gasesc in Romania in zone atat de indepartate oameni care nu ma cunosc personal -pe care nu i-am intoxicat- sa asculte taman cantaretul meu preferat cu melodiile caruia eu traiesc de mai bine de 20 de ani - Dzordze Balasevic. De unde si pana unde asculta Satmareanca si Mordechai piesele lui habar nu am dar ma roade tare curiozitatea. Ah da si chiar s-a umflat pipota in mine de mandrie cand am auzit. Iata asadar una dintre piesele care imi plac atat de mult incat pot sa le ascult pe repeat 24/24 h.
14 Responses
Leave a Comment
September 28th, 2008 at 2:58 pm
Merci, Mile!
Mişto piesa ta preferată, e printre cele mai faine ale lui Balasevic. Cel puţin din câte am ascultat eu. Îmi e ciudă că nu înţeleg cuvintele, dar acordurile vorbesc singure şi merg la inimă.
Altfel, la mine e simplu. Mi-a plăcut întotdeauna muzica sârbească, chiar dacă nu am făcut neaparat pasiune pentru vreun artist anume. De obicei ascult ce vine la rând, fără să ştiu foarte bine cine cântă. De Balasevic am auzit în perioada bombardamentelor din Kosovo. Citisem undeva că a scos o piesă legată de bombardamentele de la NoviSad. Atunci l-am ascultat prima oară şi o perioadă după aceea l-am tot ascultat. Am uitat de el, până când l-am reascultat la tine. Am încercat acum să dau pe youtube de piesa de care vorbesc, dar nu am reuşit. Era o melodie tristă, normal…
PS. Aşa se adună oamenii laolaltă, Mile, găsindu-şi afinităţi de unde nici nu se aşteaptă. Ştiam eu că e bun bloggeritul şi la chestii mult mai omeneşti decât datul cu părerea despre orice :))) Şi acum realizez că e păcat să nu te am la blogroll
September 28th, 2008 at 3:05 pm
Am insistat şi am găsit piesa de care vorbeam. Mi-a făcut mare plăcere să o reascult
http://www.youtube.com/watch?v=KX0Ga8bMvK0
September 29th, 2008 at 10:38 am
Sună frumos, dar despre ce e vorba? Că în afară de Boze şi ceva cu “blagoslovitul” nu am înţeles nimic.
September 29th, 2008 at 1:55 pm
Păi, hai să îţi povestesc, Mile. Acum vreo opt ani eram la Viena. Într-un week end, un amic m-a invitat la el, lânga Viena. Avea o casă de vis, undeva la o margine de pădure. “Vino” mi-a spus ” în week endul ăsta e Goran la mine. Vino să-l cunoşti. Nu se ştie când o să mai ai ocazia”
Goran era un fel de legendă printre noi. Amicul de care îţi povestesc îl cunoscuse cu mulţi ani în urmă, în Yugoslavia, la vremuri de cumpănă pentru el. Şi când i-a fost mai greu acest Goran i-a dat casă, masă si vorbă de povaţă. Fără a accepta mai târziu vreo răsplată. Nu intru în multe amănunte.
De Goran auzisem vorbindu-se ca despre un bătrân înţelept. Şi aşa era.
Ca să o scurtez:
am ajuns la amicul meu şi l-am cunoscut pe bătrânul Goran. Şi ne-am împrietenit iute. Când toţi ceilalţi au plecat la culcare, undeva aproape de zori, rămăsesem doar eu şi el pe terasă. Iar bătrânul m-a întrebat atunci dacă vreau să ascult un cântec drag lui. Acesta era:
http://www.youtube.com/watch?v=CoRruPeIUSA
Sau cred că era ăsta. Nu îmi mai amintesc bine. Şi aşa ne-am înfrăţit. La plecare mi-a dăruit caseta.
Ne-am mai văzut de câteva ori. Am mai vorbit la telefon. Ne-am scris. Iar acum patru ani am primit vestea că Goran nu mai e.
Vestea mi-a venit într-un plic. Împreună cu un disc. Goran îmi scria că vinilul acela era discul lui cel mai preţios. Iar dacă îl primesc acum… înseamnă că el nu mai e…
Aşa că îl iubesc pe Balasevic, pentru că mi-l aminteşte pe Goran. Un om dintr-o specie care astăzi nu mai există.
September 29th, 2008 at 3:28 pm
@Mordechai
Poveste de film nu alta. Sa stii ca specia asta rara numita OM o mai poti gasi totusi la noi la sarbi. Noi mai punem inca mare pret pe onoare pe mandrie si pe prietenie adevarata ceea ce prin tara vecina si nu intotdeauna prietena Romanica nu mai gasesti. Piesa e trista si frumoasa de simti parul cum se ridica brusc pe tot corpul. Sper ca ti-a tradus Goran atunci si cuvintele…daca nu propun la un momentdat o seara de chef cum zicea si Crina si va traduc eu piesele…cuvintele fac totul la el. Fiecare piesa e o poveste de viata.
September 29th, 2008 at 3:40 pm
@ Ariciule
piesa este despre un tigan din ala pitoresc. Toti il alearga sa isi recupereze banii de la el si brutarul care i-a dat pe datorie si fierarul. Tot ce mai are in viata e un magar cu urechi lungi si cu o pata pe copita. Ar da tot ce are dar nu magarul pentru ca nimeni nu stie sa il asculte asa cum face prietenul lui fidel cu urechi lungi. “dupa mine potera iar in fata drumul catre mama dracului/eh macar de as avea un paharel de tuica in el as putea sa ma acund/ a si cand lautarii ii intalnesc si-mi canta/voi da tot voi bea tot…doar magarul meu mic cu o pata pe copita stanga..nu il dau/….” Apasat de viata omul il striga pe Dumnezeu si il intreaba:”Doamne Doamne de ce chiar pe mine m-ai gasit din toti tiganii fericiti/ de ce chiar cand eu ma nasteam tu ti-ai gasit sa atipesti?…..”
September 29th, 2008 at 6:23 pm
Foarte frumos.
September 30th, 2008 at 12:34 pm
Mulţumesc mult, Mile.
Frumoasă piesă. Iar cu onoarea sârbilor, ce să zic. Poate ajung şi eu sârb când mă fac mare, pentru că printre români e din ce în ce mai greu.
September 30th, 2008 at 2:07 pm
Goran, Dumnezeu să-l odihnească, nu a apucat să îmi traducă. Era prea frumos ca să adăugăm noi vorbe. Iar ultimul lui salut a fost un gest dureros de frumos. De povestit.
Să ştii că-i musai să organizăm cheful ăla cu mult taifas şi ce-o mai pica.
September 30th, 2008 at 10:05 pm
Sună foarte bine ideea cu cheful, Mile!
October 3rd, 2008 at 4:01 am
Am tot amânat să zic …
Asta ascult eu, evident cu păhărelul în braţe, unul singur,ori de câte ori îl ” aştept pe Dumnezeu să bea un ceai cu mine ”, de fiecare dată, după tratament-Dzordze Balasevici, mă simt pregătită să-mi continui zborul, tot aşa de zmintită, puţin mai altfel, mai tristă, dar mereuîmi regăsesc zâmbetul …
Am recunoscut
Numai bine, sănătate ,
Sibilla
October 6th, 2008 at 5:01 pm
Mile, mataluta cand scoti un album solo?
October 10th, 2008 at 9:54 pm
Bre rabii da fericit om esti. Il cunosti pe Goran.
Mile mai sunt romani care au auzit de Baba Novac. Cat traiesc eu va fi unul care nu uita cine sunt sarbii pentru noi romanii.
October 17th, 2008 at 7:46 pm
saptamana trecuta am auzit prima oara de dzordze balasevic. eu eram cu goran bregovic, cu demis roussos… acum si cu nea’ dzordze, incet incet il descopar. bine am venit in club!
dar, nu stiu de ce, parca tot ray charles mi-e palma care mangaie…probabil depinde de stari si momente, de revelatii.
eu tocmai mi-am avut revelatia, tot saptamana trecuta si o repet tuturor: nu cred in coincidente, dar cred in zambet si in destin….iti doresc o seara buna, Mile, iti multumesc ca am descoperit o piesa superba. Nu o aud in totalitate perfect, dar si mainile mi-au “spus”…