M-am nascut in zi de sarbatoare. Cand am scos capul pe lume erau doua evenimente majore simultane: ziua lui Mile Carpenisan si ziua nationala a Romaniei. Ca deh mi-am ales si eu 23 August sa ma nasc. Ei bine atunci deja era clar ca s-a intamplat ceva. Existenta mea e direct legata de diverse evenimente. Pana pe la 14 ani m-am limitat numai la a ma multumi cu programul cultural artistic si popularo-patriotic organizat de ziua mea in toata tara. Ca deh de ziua mea scoteau astia si arborau tot surplusul ramas de la productia de steaguri. Ce era atunci prilej de mistocareala ulterior s-a transformat in motiv de pornit rafale de injuraturi. Am ramas fara spectacole de ziua mea.
A trecut o vreme si credeam ca legatura mea secreta cu festivitatile s-a rupt definitiv. Au trecut anii si nu m-am mai gandit la asta. Apoi intr-o zi pe cand plecam prin delegatie pe nu mai stiu unde am ramas perplex. Am constatat ca nu bagasem in seama niste coincidente al dracului de ciudate. Oriunde trebuia sa ajung pe planeta asta eu aveam probleme cu gasirea unui loc de cazare. Am tacut si mi-am facut un plan secret de demontare a unei eventuale conspiratii. Au trecut anii si de atunci e la fel. Sunt blestemat. Vreo baba buboasa si geloasa cred ca a aruncat anathema asupra mea. A facut ea ceva mambo jambo a zis ceva in limbajul babelor buboase si geloase si gata blestemul. Nu exista destinatie catre care sa trebuiasca sa ma indrept si sa nu ma lovesc de vesnica mea problema: TARGURILE. Sun ca disperatul la 50 de hoteluri si pensiuni. Caut toate variantele de cazare pana transpir si toti au pentru mine acelasi raspuns;” - ne pare rau nu avem nici o camera libera …stiti e targul X in oras si totul este plin” Deja nervii mei s-au tocit. Am invatat sa imi accept soarta si chiar ma distrez. Acum sunt in Bucuresti. NU mai trebuie sa va spun ca am dat 450098989234 de telefoane pana am facut rost de cazare. Pana la urma s-a rezolvat insa ca prin minune. Am gasit un apartament de lux in buricul targului. Misto. Am dormit aseara ca un prunc.(asta pentru ca am inchis geamurile sa nu ii mai aud pe bezmeticii aia de motociclisti care faceau demonstratii hormonale sub geamul meu de parca bulevardul D. Cantemir e circuit)
Ah si m-am trezit eu asa odihnit si lipsit de griji. Ma uitam cu un ochi la RealitateaTV si vad ca sunt stiri. O vad pe vecina Trattner ca face live. Dau mai tare. Cu vocea ei cunoscuta imi da vestea cea buna pe ziua de azi. Ce placere:”…circulatia pe bulevardul D. Cantemir se inchide” Ce frumos. Pot sa dorm cu geamul deschis.
Aaaaaooooooolllleeeeoooooo ….dar eu cum dracu ajung din oras la apartament daca nu circula nimic?
P S Abia astept avionul de sambata de la ora 16. Ma duce la Timisoara acolo unde pot sa ma cazez si daca sunt targuri si dorm si cu geamul deschis ca deh toti cocalarii fac curse acolo la ei pe Dimitrie Cantemir.
P P S Cat de idioti pot sa fie astia de la Evenimentul. Cum sa faci un ditamai articolul intitulat “De ce iubim Bucurestiul” cand de fapt nici macar oamenii de aici -chiar ei bucurestenii- nu il iubesc. (Si DA titlul e foarte original probabil l-a sugerat colegul lor Cartarescu care zice si scrie ca stie si de ce iubim femeile)
September 20th, 2008 at 11:18 am
in Bucuresti mereu o sa fie micuti chinuiti de hormonul motorului, mereu o sa fie un motiv sa mai inchida o strada - si daca nu o inchid atunci sigur o renoveaza, da’ mai bine ar inchide-o - …si mereu cineva o sa scrie un titlu ca cel mentionat de tine…
asa ca … vreau si eu in avionul ala catre timisoara !
PS: multumesc! stii tu
September 20th, 2008 at 12:12 pm
Cică “De ce iubim Bucureştiul”? Păi azi… pentru că e circulaţia oprită.
De fiecare dată când sunt nevoit să ajung în oraşul ăla mă ia cu frisoane. O vizită la dentist mi se pare distracţie curată pe lângă una în capitala patriei.
Să fie mizeria? Traficul infernal? Praful şi gălăgia ? Nesimţirea prezentă la tot pasul ?
Toate acestea se găsesc şi pe aici. Şi în alte oraşe.În doze farmaceutice, e drept. Sau uneori în doze de şoc. Dar în Bucureşti ele au o savantă dozare care, cum spuneam, mă fac să prefer o vizită la dentist.
September 21st, 2008 at 2:55 am
Recunosc, eu în Bucureşti mai mult de două-trei zile nu rezist ! Plec, le iau premiile bucureştenilor, şi mă tot duc, natrag în orăşelul meu mic şi prăpădit, unde toţi se cunosc cu toţi, unde mă simt eu acasă
Parcă sunt un pic mai respectuoşi oamenii în provincie, mai echilibraţi, mai omenoşi…mai oameni… eu nu pot să pricep patima unora pentru capitală … dincolo de tăceri, de cuvinte, ştie el Cărtărescu pe buba. Punct.
Na, că mă enervai, dacă-s născută ca neomul la cumpăna dintre ani, poate ştie zmintitul de patapievici sau băselu vre-un remediu să nu-i mai urăsc, cu asta m-am ales eu în ultimii ani, cu ura, şi acum cu eforturile supraomeneşti să-i fac şi pe alţii să-i vadă cum sunt, altfel, apuc codrii, Doamne feri, mai bine-i teleportez pe ei toţi …
Concluzionând, propun mutarea capitalei, Bucureştiul să rămână al portocaliilor, să se spele cu el pe cap, pe Oprescu îl luăm de acolo, e om fain, după cei care pleacă din buricul târgului…potopul, doar îi ia dracu şi scăpăm biata ţară de nemernici !
Acu, după victoria Clujului la Roma, poate n-ar fi rău, să schimbăm şi denumirea ţării, să fim iar Dacia, sau Tracia, sau Pelasgia, sau Hiperboreea… poate crapă şi Berlusconi, mai scăpăm spinarea planetei de-un nevolnic…
Gata, dar numai pe ziua de azi …
Toate cele bune, druje Mile şi să ne citim sănătoşi !
Sibilla
September 21st, 2008 at 11:49 am
Capitala nu-i agreabila nici din avion,daramite de aproape. Si Timisoara,pe alocuri,a ajuns la fel de nesuferita.( la oameni ma refer in ambele cazuri )
September 21st, 2008 at 8:15 pm
Buei, cind mutati capitala la Timisoara sa ma luati si pe mine, emigrez si eu. Ce vina am ca m-am nascut aici dar n-am loc de parveniti ? Numai sa nu va puna dracu` s-o mutati la Cluj ca acolo nu vin !!!
September 21st, 2008 at 10:58 pm
@ Mariane din pacate si Timisoara e plina deja de oameni mizerabili. Vinituri le zicem pe aici…dar s-au stricat si generatiile astea noi care acum populeaza strazile. Ce sa le faci nu au mai avut parte de educatia bunicilor care au trait in Banatul ala cu care ne faleam.Oricum aerul este totusi mai curat aici si civilizatia mai la ea acasa.
September 22nd, 2008 at 9:18 am
@ Marian S,
Da’ eu ce vina am ca am fost bine crescut de ai mei si de bunicii amintiti de Mile si cand scot capu’ in “lume” dau mai la tot pasu’ de parveniti,care incearca sa-mi demonteze valorile dobandite ?
Cu toate astea,inca in Timisoara se “respira” alt aer decat in capitala,poate va faceti timp (o saptamana ar ajunge) de o vizita peste Carpati,de la dreapta la stanga privind harta.
Toate cele bune “buei” d-le Marian S !
September 22nd, 2008 at 12:11 pm
Gata, ma pregatesc de Banat. In primul rind nu mai scriu cu “buei“ si nici macar cu “mai“ !!! Iertare.
In Timisoara am mai fost dar ultima data in… 1986 !!! Atunci se vedea CLAR diferenta, chit ca voia unul sa ne uniformizeze. In ultimul timp am auzit si eu, de la oameni care traiesc acolo si mai dau o tura prin Bucuresti ca nici TM nu mai e ce-a fost. Eu ma gindesc ca e chestie de obisnuinta iar mie mi se va parea la fel de bine ca acum multi ani. Pai nu ?
September 23rd, 2008 at 2:16 pm
@ Marian S,
Din 1986 am trecut prin 5 guvernari si tot degeaba:)
La treaba cu obisnuinta,se spune ca mai repede te obisnuiesti de la rau la bine decat de la bine la rau:)
Numai bine !
September 26th, 2008 at 1:42 pm
Uite d’aia nu mă mut în Bucureşti!
Am fost ieri şi-mi ajunge până săptămâna viitoare. Am ajuns cu maşina personală până la IOB iar de la Fundeni şi până la Vasile Pârvan, am mers cu 66. Nu mi-am imaginat că poate fi atât de interesant. În primul rând, am constatat că 95% dintre călători erau pensionari. Pentru că m-am suit în troleibuz (aşa se zice?) la capăt, m-am aşezat comod pe un scaun incomod, unde am stat până la a doua staţie. Odată cu mine s-a urcat o tânără pensionară care îşi luase nepoata de la şcoală. Amândouă ocupau locurile din faţă. Când în acelaşi mijloc de transport s-a urcat o bătrână care se deplasa ajutată de un cadru metalic, m-am ridicat şi mi-am făcut loc să ies ca să-i ofer locul meu. N-am apucat să o anunţ pe bătrână că eliberez scaunul pentru ea, că am şi auzit-o pe doamna cu cercei verzi şi trăsături ascuţite cu îi strigă tinerei pensionare: “aşa să-i faci educaţie madame, să nu se ridice să ofere locul unei bătrâne fără sprijin. Să stea acolo până-i cresc flori!”. Am oferit locul meu şi am zâmbit mulţumită. La staţia următoare s-au urcat două doamne. Una cu un coc imens, alta cu o haină roşie de piele. Amândouă vorbeau despre vecina de la 2, fără să fi avut păreri contradictorii, până când s-a eliberat scaunul de la fereastră. O tânără studentă ce vorbise non-stop cu “amore” la telefon, ajunsese la destinaţie. Cea cu haina de piele a început prima: stai tu Lizico, că eşti mai bătrână. Lizica: nu ţi-e ruşine babo să-mi spui aşa? Ce dracu’, credeam că ai oglindă acasă.
Şi uite aşa, au ţinut-o în invitaţii pănă când le-a venit rândul să coboare.
D’aia nu-mi place în Bucureşti!
Să-mi faci şi mie o rezervare la Timişoara. Vezi dacă mai au bilete pe viaţă :D!
September 29th, 2008 at 12:17 am
Multumesc, buburuzo !
Daca ar gindi mult mai multi ca tine nici ca mi-ar mai veni cheful sa plec.