Trece vremea…..

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=66gRa31cQWw]

Nu era prost Ceausescu!

Incep sa il inteleg pe Nicolae Ceausescu. Cred ca lui chiar ii placea cand auzea ce se scria pentru orgoliul lui. Acum lasand mistoul NU POT SA CRED ….GROPARU s-o nascut poiet :)
Mi-o scris o poezie de ziua mea. Chiar dragut cadoul. Poezia e pe stilul lui dar cand am vazut-o am scos un “Nu pot sa cred” de cred ca s-o speriat si vecina de la scara cealalta. Oricum merita citita si sa numa sa zica cineva ceva de rau de Groparu de acu ca il alearga mama dracului(si atentie ca am 100 kg is ras in cap si stiu sa ma uit urat si sa injur indelung :) )   

www.groparu.ro

Merci maestre ca intotdeauna m-ai inveselit :)

Vine 23 August - un moment bun pentru defilari si pentru un eseu semnat de Mile

“M-am trezit azi la mine in casa cu un necunoscut. Cand m-am ridicat din pat si am plecat sa ma spal pe fata el era acolo. L-am privit nedumerit si speriat.

Era un individ asa mare si tuns in cap militareste. Prin par avea o gramada de fire albe. Am vrut sa strig. Eu sunt totusi un tanar cu plete pe umeri cu cercel in ureche si mult mai finut decat el. Il intreb cine e si ce face in casa mea dar tace. 

Am vazut ca nu imi face rau si am continuat sa intreb cum a ajuns el aici.

Cica e si el ziarist ca si mine.

 Pare atat de harsit incat nici nu stiu cum sa il atrag sa imi spuna mai multe. Imi incerc talentul si …merge.Cu 14 ani urma a intrat in presa. De atunci a facut de toate.

A scris la ziar.

S-a indragostit de televiziune.  

Apoi a realizat cat a pierdut odata cu tradarea primei iubiri : hartia cu miros de tus. Ii lipseau plumbul si zincurile din tipografie. 

Necunoscutul se aseaza pe un scaun langa calculator si se apuca de povestit.

Cel mai tare i-a fost frica de gloante ratacite de mine anti-personal si de rautatea oamenilor. Ma uit mirat si el simte. Zice ca e reporter special si ca trecut prin cinci razboaie revolutii catastrofe naturale si dezastre de tot felul. Imi dau seama de ce are fata asta trista.

 Totusi zambeste cand povesteste de entuziasmul cu care a intrat in profesie si cand recunoaste ca e naiv ca inca e la fel de entuziast doar ca nimanui nu ii mai pasa.

Acum fiind si eu un ziarist la inceput il trag de limba. Vreau sa aflu ce satisfactii are.

Dar omul asta tace.

 Tace cateva minute si apoi se destainuie:<< Relatarile mele nu pot sa-mi aduca satisfactie pentru ca vorbesc despre tragedii, despre drame pe care oameni nevinovati sunt obligati sa le traiasca. Niciodata nu am putut sa ma bucur de transmisii care mergeau perfect pentru ca toate cuvintele care-mi ieseau din gura erau amare. Ma satisface insa clipa in care ma mai opresc oamenii pe strada, imi spun ca ma stiu de la televizor si ca se vede in ochii mei si se aude in voce ca nu fac meseria asta ca sa ma dau vreun mare curajos. Ma mai unge la suflet cand colegii de breasla imi spun ca i-a miscat reportajul meu.>>

Tac eu acum. 

El imi povesteste despre cat de mult il bucura ca a facut ceva in viata ca a avut intotdeauna colegi care l-au ajutat sa reuseasca si ca 9 ani in Antena 1 au fost grei dar frumosi.

Apoi ochii ii cad in pamant si vorbeste despre familie. Spune ca daca ar fi sa isi reinceapa viata ar schimba un singur lucru: le-ar spune zilnic tuturor celor din familie cat de mult ii iubeste pentru ca a avut curaj sa faca multe - mai putin asta.

 Si de ce nu scrie omul asta altfel de stiri?

<<Uite cum stau lucrurile tinere>> imi zice:<< Am scris pe blogul meu un articol intitulat “Visez” despre cum as vrea sa arate un buletin de stiri. Am realizat apoi ca din nou nu cel care aduce vestea e devina ci societatea in care traim. Si in momentul acela  mi-am recunoscut  ca nici macar eu nu sunt capabil sa mai gasesc cuvintele potrivite  pentru redactarea unei stiri pozitive>>.

Ce diferenta mare e intre mine si el.

 El e atat de tacut de trist si de paranoic. Si totusi imi spune ca isi mai doreste de la viata cate ceva. Vrea sanatate si noroc. Succesul si banii ii face daca le are pe primele doua iar fericirea pentru el nu inseamna decat drumul prin viata care e de fapt calea catre fericire

.Il intrerup si incerc sa il inveselesc.

-Auzi azi e 23 August si e ziua mea !

-Stiu zice el-Ok hai sa facem cunostinta - eu sunt Mile Carpenisan.

-Nu tinere …EU sunt  Mile Carpenisan “

Dar sa continuam lupta….

Pentru cei care isi amintesc inca de Jugoslavija

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=xvrk1MafGjM][youtube=http://www.youtube.com/watch?v=lpfgFgu-1Oo][youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Rhb1MsPvpeg][youtube=http://www.youtube.com/watch?v=HQShDY2QjCw]

De ce citesc un “gropar”

Pentru ca e sincer. Pentru ca are umor de calitate. Pentru ca imi inveseleste cele mai negre zile. Pentru ca a reusit sa ma faca sa vreau sa ma duc pana in Cluj sa il cunosc pentru ca imi dau seama ca merita cunoscut si vreau sa-i vad si bitza si poate o data o sa-mi faca cunostinta si cu mama lui ( care e de fapt o doamna). In lumea asta nu mai imi pasa de nimic decat de calitatea oamenilor si de caracterele lor. Am vazut javre, gunoaie si din ce in ce mai rar am mirosit un suflet bun. Mi-e atat de dor sa rad sa ma simt bine sa nu imi fie numarate toate tigarile pe care le fumez si judecate toate gesturile ” de voie sau de ne voie “. Mi-e dor sa pot sa mai merg la un pescuit sa ma fac de ras fara sa fiu dupa aceea povestit unei tari intregi. Sa ma impiedic. Sa ma scarpin in nas cand ma mananca. Sa am parul valvoi ( atat cat poate fi el la un cm.). Sa stau sa-mi pierd noptile povestind cu oameni normali care populeaza planeta asta si sa sper ca mai exista o sansa.

Stiu ca suna patetico-dramatic tot ce am scris dar cine stabileste de fapt asta . Exista vreun nenea ca sa detina painea si cutitul pentru a impartii normalitatea? NU!

De aceea imi place Groparu’ ( Radu scuza-ma ca iti spun asa ).  Este un individ mult mai educat decat toate hienele care ma inconjoara. Este mult mai normal decat toti acei oaameni pentru mine . Si imi place calitatea scriituri lui.

Oricat de trist as fi sunt doua - trei blog-uri pe care le caut sa ma scoata din starea aia ce nu mi-o permit. E Groparu’, e Vlad Petreanu ( si Vlad stie ca nu dau acum limbi in cur pentru ca nu am facut-o in viata mea doar ca ador cum scrie), Popeasca sau Oana Dobre. Cel mai tare ma tavalesc peste prietena mea care se tavaleste peste mine de ras la Groparu’ si la Vlad.

Groparu’ se disociaza totusi de toti ceilalti. Are coaie sa recunoasca ca e nascut din spermatozoizi campioni. In plus mai are si o mare durere in pula fata de toata prostia care se manifesta pe blogurile basinosilor ( V-am socat ha?) . As vrea sa reusesc asa cum am facut-o in randurile de mai sus sa pot sa-mi permit sa mi se accepte sa nu fiu judecat si nici executat cu pietre daca vreau sa fiu in continuare reporterul special, ala cu razboaiele, vre-o cinci la numar si totodata sa fiu si om. Sa-mi placa ciorba de burta, cracii de broasca, ardeiul iute si sa urasc din toti rarunchii mei prostia. Daca primesc asta voi simtii ca nu mai este  un sacrificiu sa fi “tigan imputit” si poate societatea se va normaliza.

Pana atunci si … cu siguranta si dupa, impreuna cu prietena mea, declaram, sustinem si semnam…: ” SUNTEM FANI GROPARU’ “.

PS: Gropare unde drecu merem in vichend? Ceva idei. Ceva de puscat sau de pescuit? ( nu zic de beutura ca ne aud astia) dar neste ciorba de peste tot trebe sa mancam odata si odata impreuna.

Vreau Balasevici in Timisoara….e scop in viata deja

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=U6nxY3s6_LU]

Cata lectie de viata

O metafora bine pusa in versuri pe o melodie care te face si daca nu esti sarb sa devii si sa spargi pahare.

O lectie de viata care te face pe de alta parte sa faci pisu’ pe povestile lui Iri, Moni si alti oameni cu mult mai slabi decat parintii lui Vasa Ladacki.

In piesa el realizeaza ce greseala a facut si cat de mult s-a infipt in lumea materiala uitand de adevaratele valori ale vietii. In mod lucid decide sa devina nebun si sa isi puna capat vietii pentru ca nu a respectat niste cutume simple scrise si in “Robul Iov” din Biblie.

As vrea sa vad, printre romanii prea imbuibati, o urma de regret atunci cand in genunchi in fata lui Dumnezeu vor cere iertare. Sa simtim cu totii ca realizeaza faptul ca intreg drumul lor in care au calcat peste cadavre a fost zadarnic. In fata lui Dumnezeu nu te imbraci in Armani si daca o faci e degeaba. Poate candva acest Eldorado numit acum Romania va apune si se va raci la fel ca febra aurului din America. Vom pune pret pe valori reale nu pompate si nu platite si cu atat mai putin pe cele mituite. Ne vom aminti de Eminescu, de Paunescu, de Rebreanu si atati altii care si-au castigat faima cu mintea nu cu buzunarul.

Ne vom aminti poate ca in viata iubim o singura data. Nu e neaparat prima, a doua sau a treia dragoste - e cea care trebuie si care simtim ca ne lipsea. Acum fie ea reusita, bogata sau saraca ramane la fel. Prima si singura dragoste nu se uita niciodata. Asta ne spune si George Balasevici un muzician pe care romanii nu s-au gandit sa-l cheme niciodata pentru ca nu-l inteleg.

Va promit ca periodic voi traduce piesele lui ( fara a fi capabil de adaptarea potrivita) si poate veti intelege de ce in momentul de fata generatii intregi din randul celor care-i inteleg limba isi ghideaza viata dupa cugetarile sale.

Nu vreau sa par patetic dar Petre Ispirescu cu “Praslea cel voinic si merele de aur” m-a influentat cu mult mai putin decat a reusit omul asta sa o faca.

Cine e Balasevici?

Unii spun ca ar fi de neam roman - George Balas. Altii ca ar fi maghiar, iar politicienii ca e un fel de Bob Dylan al Balcanilor. Pentru mine a fost, ramane si va fi singurul om capabil sa-l inveseleasca si sa-l faca sa mai vrea sa traiasca pe tatal meu.

 Tot ce-mi doresc este sa ajung sa-i strang mana sa-i spun cat a contat pentru mine si poate sa ma implic cumva in organizarea unui concert George Balasevici in Timisoara, acolo unde traiesc atat de multi sarbi care probabil nici macar nu il asculta. Singura problema este ca eu ma ocup cu razboaie si alte dezastre in calitate de ” tigan imputit”. Nu am banii si nici cunostintele necesare organizarii unui asemenea eveniment. Stiu insa ce nu stiti voi…stiu unde locuieste George Balasevici. Mai stiu ca daca am reusit sa o conving pe prietena mea sa ma accepte asa cum sunt voi reusi sa-l conving pe Balasevici sa treaca granita.

Daca va placut Goran Bregovici la al carui prim concert din Romania am fost partas in organizare credeti-ma cand va spun ca o sa va placa si George Balasevici. Singura diferenta intre ei este ca Balasevici e mai bun si-si compune singur melodiile.

E utopic ce-mi doresc dar speranta moare ultima. A cantat Lepa Brena in 1987 la Timisoara si era sa iasa atunci o revolutie. Au cantat apoi tot felul de interpreti sarbi pentru publicul cunoscator din Banat.

…a ramas doar Balasevici. Sa il aducem!

GEORGE BALASEVICI - CEL MAI BUN CANT-AUTOR DIN FOSTA YUGOSLAVIE

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9JfBpbNf0nQ]

POVESTEA LUI VASA LADACKI

Stiti povestea despre Vasa Ladacki?

Si eu abia acum de doua zile am auzit-o.

Odata noua zile nu a iesit din birt

 

Spun despre el ca a fost un tip mai ciudat

 

Tatal ii era un paore marunt

Care hranea sapte guri infometate

 

Maica-sa era marunta, blonda, si fragila

A murit la 30 si ceva…

 

Au avut cativa arii de pamant

Si o casa mica la capatul ulitei

Pe masa intotdeauna paine

Atata cata trebuia…

 

Doar ca Vasa a vrut mult mai mult

 

Visa la cai murani prin livezi zburdand

Ceas cu lant de aur

Si salase

Visa la holde roditoare

Vii binecuvantate

Si din toate numai bunatati

 

…dar nu putea sa le aibe.

 

Iubea o fata frumoasa, dar saraca

Si ar fi luat-o numai daca ar fi stiut

 

Iubesti o data in viata

 

Acum ca e bogata sau saraca

Asta nu alege mintea ci sufletul.

 

Si tot spera ca dragostea o sa treaca

 

Pentru totdeauna a plecat din sat

Niciodata nu a scris nimanui

 

Si s-a insurat cu unica fata a unui mosier

A primit cai murani care zburdau prin livada

Ceasul cu un lant de aur

Si salasuri

 

A primit holdele roditoare

Viile binecuvantate

Si in carute era plin de recolta

 

A AVUT TOTUL –  DAR NIMIC NU A AVUT

 

S-a apucat de baut

 

Dupa ceva vreme

 

Sufletul si la vandut Diavolului

 

Il stiau deja toti birtasii

 

Cauta salvarea pe fundul paharului

 

Dar nu a putut sa o gaseasca

 

 

Tanar era din cate spun si cand a murit

In mijlocul birtului de stop cardiac

I s-a aplecat capul

Ca si cand ar atipii

Sau a adormit.

 

Dar inca isi amintesc ultimele lui cuvinte

DEGEABA AU FOST CAII MURANI PRIN LIVADA ZBURDAND

DEGEABA A FOST CEASUL SI SALASURILE

DEGEABA AU FOST HOLDELE RODITOARE SI VIILE BINECUVANTATE

…………………………………………………………………………………………

DACA EU … NU SUNT CU CEA PE CARE O IUBESC

“Ingerule” by Riblja Corba

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=r5CgO4ySxf0]

« Previous Entries